Da. Nu vă mirați. Un bun prieten, preot în Spania, mi-a adus zilele acestea un volum „inedit”. Emanuela Ciulianu Mihăilescu, Colinde vechi, Colinde noi. Volum 1 (Ed. EmyRom, Madrid, 2021, 130 pg.). O să spuneți că asta nu e inedit. Ba da. Dincolo de faptul că autoare reușește să strângă 100 de colinde- unele mai frumoase decât altele, unind laolaltă toate laturile României ce-și cântă colindul, dincolo de faptul că descoperi colindul popular lângă creații irepetabile ale poeziei colindate (Răzvan Codrescu ori Ovidiu Vasilescu, Vasile Militaru ori Eugenia Indreica) cartea vine cu o noutate vrednică de reținut. Spiritul tânăr al casei Emanuelei Ciulianu Mihăilescu reușește să așeze în Cod QR întreaga informație cuprinsă în carte. O dată scanate colindele sunt luate, cum s-ar spune, pe ecranul telefonului mobil, Ipadului ori oricărui device prin care poți prelua și transmite informație. O să spuneți că nu e o noutate. Poate. Dar devine important să știm cum îi putem ajuta pe cei din generațiile tinere- și nu numai pe ei-  cum pot lua „acasă” sau pe unde trec prin viața cotidiană astfel de mărturii ale cumințeniei românești. Antologia are și această calitate. Reunește românescul în colind, în multi-regionalism fără a pierde unitatea de duh a Bisericii.