Au început să se obrăznicească românii, să aibă pretenții tot mai mari, să o țină dintr-o aroganță în alta. Bunăoară, vor să aprindă becul după lăsarea întunericului, să-și spele rufele la mașină, să își țină mâncarea în frigider, ori să se uite la televizor. Și asta n-ar fi nimic, dacă, plin de tupeu, n-ar vrea și să se încălzească pe timp de iarnă. Că, vezi Doamne, nu le priește să doarmă cu cojocul pe ei, încălțați cu cizme îmblănite și cu plapuma aia groasă de lână, moștenită de la bunici, trasă peste cap.  Dar una care le întrece pe toate e pretenția mustind de obrăznicie de a mânca. Vor tot felul de scofeturi cum ar fi pâinea, cartofii prăjiți, laptele, untul, nu s-ar mulțumi cu niște somon și caviar, ca tot omul modest. Simți cum clocotește în ei mânia pretențiilor de lux, iar tu, stat, nu știi cum să mai gestionezi aceste porniri nesăbuite. Mă rog, statul a privit nepăsător cum explodează prețurile la gaz, electricitate, combustibili sau alimente, sperând că românii își vor băga mințile în cap și se vor întoarce în peșteri, dar ei nu și nu. Una – două se reped la întrerupător, la priză, la termostat, la mașină, ca niște nesătui. V-a impresionat știrea despre factura la gaz de 6,5 milioane de euro primită de o pensionară? Am înțeles că și această risipitoare vârstnică folosea gazul doar la aragaz și uneori la centrală, pentru că în rest se încălzea cu sobe cu lemne. O fi vrut să își facă un ceai că nu le mai priește apa de la robinet, vor neapărat să o fiarbă. Ia să fi lăsat flacăra mai mică, să vezi cum plătea doar vreo 3 milioane de euro gazul, ceea ce e cu totul și cu totul altceva, mai rămânea cu niște bani din pensia aia de 1.200 de lei. Nu-i înțeleg nici pe cei care țin morțiș să meargă la cumpărături, ori la serviciu cu mașina, când ar putea să-și confecționeze niște liane înnodate  cu ajutorul cărora să se deplaseze din copac în copac. Ce spuneți? Că nu mai avem nici copaci? Atunci să se antreneze cu prăjina. Ia uite, ce să povestim, ne-a găsit în secolul XXI luxul! Toate pretențiile astea sună deja a depravare, a nesăbuință, a risipă arogantă. Mare noroc avem cu miserupismul celor care ne conduc, pentru că altfel vă dați seama ce degringoladă ar fi în țara asta: ar aprinde oamenii lumina, ar da drumul la centrală, ar alimenta la benzinării, și-ar cumpăra carne, ardei și fasole, toate într-o nechibzuită încercare de a trăi în spiritul vremurilor din prezent. Nu vă pare rău că ați aruncat lampa cu gaz, plapuma de la bunica și Pegasul ăla ruginit?