Uite de exemplu, Hipodromul. Chiar la o scurtă tură pe aici, găseşti destule lucruri interesante, chiar paradoxale, chiar demne de a figura într-un ghid turistic al oraşului. Câteva le vom enumera aici şi acum, urmând ca, pe măsură ce timpul şi vremea vor permite, să ne extindem şi în alte locuri. Dar acum, avem, la repezeală, Hipodromul. Aşa, ca o introducere, un "demo".
Hipodromul este cel mai întins cartier. Aşa de întins încât a trebuit să fie numerotat de la I la IV. Unii mai spuneau că există şi Hipodrom V care e Cimitirul Municipal dar era pe vremea când oamenii erau aşa de înapoiaţi încât aveau umor. Bineînţeles că el, Hipodromul, are ce oferi omului, în afară de farmacii, carmangerii şi apartamente la preţ de New York. Ce ar face atractiv acest loc pentru turişti? Destule. Câteva le vom spune aici.

Probabil cel mai ascuns cinematograf din România

Chiar dacă aş putea spune că sunt unul dintre cunoscătorii în materie de cinema­tografe şi cinematografie sibiană, uite, nu mai pot să spun dacă e funcţional acum. Dar cinematograful numit "Arta", după numele unui faimos defunct cinema, are alte calităţi. Este, probabil, cel mai ascuns cinematograf din România. Pe vremuri nu era ascuns, era cu faţa la stradă, într-o piaţă destul de largă şi circulată, numită Aurel Vlaicu. Dar cum edilul e prieten cu imo­biliarul (doar nu o fi cu cetăţeanul), s-a plantat un super bloc în faţa cinema­tografului. La cinema ajungi acum printr-un pasaj care nu spune nimic, dar din care te poţi uita într-o cafenea iar ca reprezentare în arhitectura oraşului este, din Piaţa Aurel Vlaicul, perfect invizibil. Poate chiar cel mai invizibil cinematograf din România, ştiindu-se că, de regulă, clădiri din acestea erau în zona numită generic "buricul târgului".

Dacă sunteţi curioşi de acest fenomen nu al naturii ci al arhitecturii, vedeţi din Piaţa Aurel Vlaicu, partea cu o cafenea funcţională şi alta nu, pasajul de lângă automatul de pită.

Cele mai nefuncţionale pubele eco de gunoi

Auzeam, acum câţiva ani că pe la Cluuuj, pardon, Cluj, locurile acelea unde arunci tu gunoiul nu sunt la suprafaţa Terrei locale, ci îngropate. Ca să nu vină "recuperatorii" să facă vraişte, ca să nu pută vara, ca să nu se facă crescătorie de ciori foste de semănătură, actualmente urbane. Ca să se marcheze încă o victorie a Revoluţiei verzi, dincolo de trotinete. Auzeam şi ziceam, ca moşii ăia ai satelor din cărţile proletcultiste ale anilor ‘50, care auzeau de ce viaţă şi boierie era la colhoz în URSS, când va veni şi minunăţia aia şi pe la noi.

Ei bine, a venit minunăţia. E faină, e încăpătoare la modul relativ, e făţoasă, lucioasă, aspectuoasă numai că e încă la stadiul de "ia de te uită". Adică funcţionează nu. Deloc. Fix pix. Keine. De luni întregi chestia aia zace protejată tot mai puţin de o folie de nylon (pubela galbenă, plastic metal) oamenii nici nu se mai uită la ele, oricum sunt în mijlocul parcărilor nou "configurate". Iar gunoiul se aruncă tot pe stil vechi şi ca la noi: plastic, hârtie, sticlă, menajer negru şi menajer maro (da, ştiu, maroul e pentru biodegradabile), dar cine pana mea să bage biodegradabile acolo când ai două containere la câteva sute de persoane? În fine aşteptăm cu drag anul în care se va tăia panglica şi moţul la "facilităţile" astea: nu de alta dar asta mai trebuie făcut.

Unica parcare-minune etajată din Sibiu

Era să uit, tot în zonă este unica, fantastica, nemaipomenita, hyper-utila şi mai-mult-decât-foarte-necesara parcare etajată, care a devenit o Meccă a ştiriştilor locali atunci când nu mai ai chestii mai importante de scris. De fapt, e un simplu bloc între blocuri, înconjurat de un deşert asfaltic cu ceva petice de spaţii verzi. Dar am tot scris despre ea. Aşteptăm inaugurarea, că poate aşa proaspetele trotuare care au tocat enorm din spaţiul verde vor fi redate circulaţiei pietonale. Că aşa, avem ca până acum la Hermannstadt, maşini pe carosabil, maşini în parcări, maşini pe trotuare. Şi sunt FOARTE curios câţi vor parca în parcarea etajată, cu dungi verzi (în amintirea copacilor mătrăşiţi cu buldoexcavatorul şi drujba?), ctitorie a iepocii ce cu îndreptăţită mândrie patriotică o numim…

Hipodromul e într-o veşnică sărbătoare

Fiind multă lume şi pestriţă ca origine, de încă de la înfiinţare i se spunea neoficial "Satele Unite", Hipodromul este încă un loc vesel. Şi nu mă refer aici la terasele "old school" unde oamenii încă mai vorbesc şi mai râd unii cu alţii, nu zac amorfi cu meclan-smartfon ca la fiţele de pe centru. Ci la faptul că aici e o veşnică sărbătoare. Ornamente de Crăciun, steaguri de 1 Decembrie sau alte sărbători naţionale, becuri şi orgi de lumini la ferestrele blocurilor de ziceai anul trecut de Crăciun că s-au redeschis discotecile de altădată şi aşteptai să sune Marakeş, Laif-iz-laif sau Olema. Dar nu e doar atât. Uite, chiar la intrarea din Aurel Vlaicu pe Mihai Viteazu, un panou publicitar măricel ne spune că "Împreună pornim CRĂCIUNUL (sl. ns) prin vaccinare" şi că suntem invitaţi mai ales la Căsuţa lui Moş Crăciun, din Piaţa Mare, etc, etc. Ei vedeţi? La noi sărbătorile nu au trecut ci rămân veşnic. Panoul acela poate sta, în pace şi onor, până la Crăciunul 2022 şi Anul Nou 2023, că e tot aia. Dar nu mai ştiu, că nu am mai urmărit. Aţi pornit până la urmă Crăciunul prin vaccinare? Dacă da, care e rata de infectare, că tot uit? Ar trebui să fie una mică, pentru că Sibiul e fruntaş la vaccinare. Şi mă opresc aici, că iar comentează Kokos că sunt "antivaccinist". Antivaccinist şi antiimperialist.

Un cartier milog-friendly

Hipodromul mai are reputaţia de a găzdui, mai ales duminicile sau în zi de sărbătoare sau în alte zile de ne-sărbătoare, cel mai mare număr de cerşetori pe metru pătrat. Deci, dacă singurătatea te apasă şi nu mai găseşti sensul vieţi, pardon, vieţii, nu mai smiorcăi cioranian, ci fă un dus întors de la Spartan până chiar spre Lidl. Vei fi băgat în seamă de ţi se va face dor de umbra fagilor şi de singurătate. "Dă şi mie", "dă şi mie", bătrâni cu sau fără cârje, mutilaţi sau nu, stând sau din mers, cu copii sau fără, de orice vârstă şi sub orice pretext, aici e locul ideal. Doar în Hipodrom stau oameni cu bani. Şi lumea le dă, că sunt miloşi şi buni creştini. Nu le dă mult, că nu-s chiar aşa de miloşi şi nici chiar aşa de buni creştini. Un leu, doi, acolo. Acum sincer să vă zic, unii sunt simpatici şi îşi merită banii. Alţii parcă prea sunt puşi pe căpătuială şi forţează nota. Dar, cum spune latinul, "varietas delectat" – diversitatea te încântă. Şi tu, ca turist, de ce să alergi după ei prin tot oraşul, când poţi să-i găseşti laolaltă aici, în Hipodrom.

Locul de unde te poţi aproviziona de la ţară

Da, chiar dacă graniţele oraşului s-au întins faţă de secolele trecute, Hipodromul este, în anumite locuri, o zonă de frontieră. Un loc unde satul se îmbină cu oraşul. De exemplu, mergi pe Oştirii, te minunezi de blocurile de locuinţe, măreţe realizări ale anilor orânduirii socialiste, admiri chipul nou al unui oraş vechi, te bucuri pentru oamenii muncii mutaţi (prin anii 80, da' nu-i nimic) în casă nouă, treci strada şi BUM! Te trezeşti la ţară. Te uiţi, e aceeaşi stradă. În dreapta este un restaurant-bar cu alura aceea romantică a anilor ‘90. Mai în faţă, un pod de lemn peste un pârâiaş cu o cărare făcută de orătănii. Vara auzi vaci, cocoşi şi gâşte. Oau! Şi culmea, aici e tot Sibiul. Numai că i se spune "La Lupi" (alte surse menţionează "La şapte Lupi"). Dacă mergi tot înainte, dai de blocuri demne de litoralul românesc ca aspect. Abia aici eşti la ţară, că te afli în comuna Şelimbăr.

Aşa e la noi. Cum treci valea Săpunului, ai trecut frontiera dintre oraş şi sat. Ba mai mult, hipodromenii, oameni de oraş, merg de mai multe ori pe zi să se aprovizioneze de pe sate. Pentru că la ţară, în Şelimbăr, avem Lidl, Mega, Dedeman, şi Shopping City. În schimb, locuitorii din mediul rural vin la oraş ca să se relaxeze şi să-şi joace copiii în mijlocul naturii, în parcurile de pe aleea Şelimbăr. Vi se pare sucit ce spun? Păi ăsta e farmecul. Sucitstadt.     

Există piaţă agroalimentară…

Tot aici ne putem mândri că suntem unul din puţinele cartiere care au piaţă agroalimentară. Păi ia să vedem, altele au? În afară de Vasile Aaron cu piaţa sa acoperită (pe care nişte hiperdeştepţi au închis-o la un moment dat în 2020), unde mai e vreo piaţă din aceasta, permanentă şi ne ţărănească sau volantă şi ne târg de ţară? OK, e Bio-Market-ul din Huet, de vinerea, care nu se pune. Deci, la Rahova avem piaţă. Cu tarabe, cu spaţii comerciale, chiar cu pâine bună, nu din aia umflată cu pompa de ţi-o ia vântul din traistă dacă nu eşti atent. În Ştrand e piaţă? În Arhitecţilor e piaţă? (ştiu, e Cisnădie dar e lipit de Sibiu). În Tere­zian, Lazaret? Valea Aurie, Poplăcii? Uite aici avem. Drept pentru care, domnii şi doam­nele pensionare se bucură astfel de privi­legiul şi şansa de a lua autobuzul 1 pentru a merge la Piaţa Cibin. Unde e cu 50 de bani mai ieftin, plus că poţi să te plângi după aia că "vai ce-am obosit cu piaţa asta").

…cu un spaţiu comercial care parcă aduce ghinion…

Şi nu e gata. Tot aici puteţi admira, pe colţ, un spaţiu comercial care zici că aduce ghinion şi  e ocolit de toată lumea. Acum pe rapid, îmi amintesc că aici, pe lângă perioadele în care era nimic cu geamuri, a fost plăcintărie (cu o plăcintă cu brânză foarte bună), carmangerie de la Poiana (sau Jina?), o altă mezelărie cu nişte preţuri destul de grandioase, o gogoşerie-plăcintărie. Acu e un spaţiu unde poţi citi că se fac angajări undeva şi atât. Ar trebui dezlegat acest mister al acestui loc. De ce aici nu se poate face comerţ? E ceva aşa paranormal în zonă? Dosarele X-files? Că sunt curios chiar şi eu.

…Şi o trecere de pietoni cu un buton inutil

Şi iar nu e gata. Tot aici e trecerea de pietoni unde tu, ca pieton, poţi apăsa pe un buton şi, Pac!, ai apăsat pe un buton. Da, în mod normal, după ce ai accesat obiectul în cauză, teoretic ar trebui ca, în câteva secunde, culoarea semaforului să fie din roşu, verde. Dar nu e aşa. Stai la fel cum stăteai acum 40 de ani, la semafoarele acelea ne-smart, până îţi venea rândul. Butonul e pus mai mult aşa, la mişto. Şi e aşa încâ de dinainte de a se da drumul la centura Sibiului, iar pe Rahovei treceau coloane de autotrenuri şi alte elemente ale traficului greu. Eu zic că e un loc unde doar tu te poţi antrena să apeşi pe butonul de la semafor.

Şi ar mai fi…

Ca să nu se plângă iar cititorii mai sensibili că au de citit prea mult, nu ne mai lungim, ci mai pomenim, pe rapid, masa de şah unde nu poţi juca şah că e prea înghesuită (dar poţi mânca, fuma, bea, sau sta la soare). Sau noul loc unde a reînviat "Văvedem", pe Oştirii, unde cineva a încercuit cu cretă locurile de pe trotuar unde s-a c***t un "câinele tău" şi a scris "VĂ VEDEM!". Sau tot aici, cel mai invizibil şi ignorat monument al lui Aurel Vlaicu. Şi la pariu că mai sunt, dar ne oprim aici cu promisiunea de a mai căuta şi a mai găsi.