Când unele legi sunt zămislite de tâmpiți, ele nu au cum să fie altfel decât tâmpite. E logic, pentru că un bătut în cap nu are cum să creeze ceva genial. Mă rog, când vine vorba despre legi nu are nimeni pretenția ca ele să fie geniale; ne-am mulțumi și cu unele funcționale, echitabile. După cum bine știți, la începutul săptămânii sibienii au trecut prin câteva ore de emoție, din cauza unui apel telefonic în care se spunea că pe strada 9 Mai ar fi fost amplasată o bombă. Zeci de polițiști, pompieri, medici, paramedici au fost mobilizați pentru a interveni în cazul în care dispozitivul ar fi fost amplasat în zonă de o mână criminală. Până la urmă, s-a dovedit că a fost vorba de o alarmă falsă, de o glumă proastă făcută de un copil în vârstă de 13 ani. Care a fost măsura luată în acest caz? O amendă de 500 de lei pentru părinți. Atât costă, după părerea celor care au scris legi în țara asta, o ditamai mobilizarea care înseamnă timp, bani și emoții. În timpul în care polițiștii, pompierii și medicii erau puși pe drumuri de inconștiența unui copil needucat, poate că undeva un incendiu putea mistui o gospodărie sau un pacient aștepta salvarea. Asta e logica sancțiunilor în România: pentru necompletarea formularului de intrare în țară ești amendat cu 3.000 de lei, iar pentru alertarea forțelor de ordine, cu 500 de lei. E de prisos să comparăm consecințele celor două abateri sancționate diferit. Care e mesajul transmis? Că orice minor poate face astfel de glume proaste, iar tăticul va plăti 500 de lei pentru ”distracția” odraslei. Poate că unora li s-ar părea ceva amuzant să pună pe drumuri o mulțime de oameni. Nu ne-ar mira, există destui ciudați cu gusturi îndoielnice în materie de divertisment. Cei care s-au scremut să facă niște legi ineficiente poartă inclusiv responsabilitatea unor episoade ce provoacă anomalii în societate. Dar ce pretenții să ai de la unii care ajung să scrie articole de lege din rațiuni politice? N-am fost niciodată adeptul măsurilor draconice, dar educația și civilizarea, ne place sau nu, se fac prin măsuri coercitive. Cine aude că pentru ditamai deranjul de luni părinții copilului au primit o nenorocită de amendă de 500 de lei, fie se crucește, fie consideră costul ”distracției” un chilipir. Cine pune acest cuantum lângă cei 3.000 de lei ceruți pentru necompletarea formularului de intrare în România, e cuprins de sentimentul exasperării, al neputinței în fața absurdului și a prostiei.