De sărbători a fost ca de sărbători, mai mult prin jurul căşii, mai o cumpărătură, mai o pâine, mai un coş umplut, mai o fugă după vin sau bere sau şampanie, mai pe net, ba chiar şi în minivacanţă, nu avea lumea chef de atâta plimbăreală. Pe doi, parcă-parcă li se urâse la concetăţeni de atâta băgat la ghiozdan şi stat la televizor şi postat floricele şi artificii cu urări de "fie ca" şi mai vedeam, perechi-perechi sau doar cu căţelul, făcând câţiva paşi spre seară. Dar lunea e luni. O nouă luni, dintr-un nou ianuarie, dintr-un nou an. Aşa că m-am decis să dau o tură prin buricul târgului, să văd cum e atmosfera.

Făcând nimic în Parcul ASTRA

Vremea este cum este, adică am plecat pe soare şi m-am întors pe aproape ploaie, pentru că  aşa e la noi în ianuarie. Plus că oricum, iarna în oraşe din acestea mari sau care "evoluează" precum Sibiul, nu se ştie în ce, este, într-un cuvânt, urâtă. Sau în două cuvinte, FOARTE urâtă. Şi va continua să fie aşa, precum v-am subliniat în ştirea despre prognoza meteo săptămânală. Dar să lăsăm poveştile, şi să vedem, concret, ce mai e nou prin oraşul vechi.

Păi nou mai e că au trecut câteva zile peste termenul de finalizare-inaugurare-tăiat panglici-făcut poze-faine-cu aparate-de-fiţe-şi-din-drone al pasajului cunoscut ca fiind cel "de la Bulevard". Aşa, dinspre centru spre Primăria destul de veche (cea veche e muzeu, cea nouă e în Piaţa Mare), remarc o singură persoană care munceşte. Probabil ceilalţi vor fi ori în interior, ori pe partea opusă. Dau o tură prin Parcul ASTRA fără vreun motiv întemeiat. Sau nu, ca să văd cum arată clădirile din jurul lui, ne-ecranate de frunzişul copacilor (Nu, nu am spus că să se defrişeze ca să se vadă ditamai arhitectura, nu înţelegeţi greşit). Şi sunt simpatice şi interesante, mai ales că nu sunt "reabilitate" ca în centru, de nu mai pricepi nimic din ele. De exemplu dărăpănătura unde era "Ada Kaleh" se ambiţionează, în ciuda eforturilor vizibile de a o trânti, să stea în picioare. Şi am un prieten pe reţele care pune ruine din Craiova şi dă vina pe Olguţa. Păi hai la Hermanştat, taică, să vezi peisaje de oraş fantomă, taman în centrul ăla de Vienă. Ideea e însă că nu poţi da vina pe Olguţa aici.

Arteziana cu bazin este în conservare, adică fără apă. Vara, era folosită uneori şi pe post de spălător, pentru anumite categorii de popu­laţie. Acum văd şi eu cum a făcut colegul Răzvan poza aia faină cu Biblioteca ASTRA (sediul vechi) şi spatele lui Bariţiu. E un unghi fain. La fel de pustiu ca arteziana este legendarul loc cu scaune şi mese "de şah", unde cred că şahul se juca cel mai puţin. Prin 2020 spuneam că atâta vreme cât oamenii se mai adună acolo la un… şah (în fine… table, şeptic, doo'ş'una şi altele) încă mai sunt speranţe de normalitate pentru oraş şi chiar lumea asta. Acum nu văd pe nimeni acolo. Ba chiar şi cişmeaua dinspre Studenţi, pardon "Erasmus", a fost demontată într.-un mod ce poate fi definit ca brutal, pentru că a rămas în loc o superbă gaură, "semnalizată" cu două beţe şi o bandă alb-roşie înnodată în jurul lor, de zici că i-au scăpat cuiva parii de fasole.

Parcul ASTRA este, totuşi populat, graţie vremii calde deşi noroase. Oameni care stau, care umblă care vorbesc care se uită în smartfon, care se uită la mine cum fac poze, crezându-mă turist sau dus cu pluta. Destul spaţiu verde, întoarcem pe Lupaş şi ajungem în centru.

Un fel de semi-mahmureală cu localnici şi turişti

Undeva în stânga aud pe unul înjurând tare la telefon şi îmi amintesc că aseara un altul urla la nevastă-sa de cum au coborât din maşină. Ceva mai încolo, altul urla la alta, e clar că e ceva în aer de i-au pocnit nervii pe toţi.

Mă aşteptam să fiu aşa, hoinar de capul meu pe aici, ca atunci când salvau oamenii vieţi stând acasă, dar uite că centrul, pietonala, bulevardul, prospektul, highway-ul – că nu mai ştiu unii din presă cum să-l umfle ca imagine când de fapt vorbim despre o simplă stradă, este populată. Localnici dintr-o anumită cate­gorie să-i zicem socială, elevi gălăgioşi care vorbesc cu "p" şi "c" (ce, a început şcoa­la?), me­seni scanaţi care consumă chestii la me­sele de la terasele acoperite de zici că cine ştie ce experiment se face asupra lor, că eu înţeleg un lucru, dacă ţi-e frig, consumi înăuntru şi dacă ţi-e cald, consumi afară, oi fi eu mai în urmă cu civilizaţia dar nu înţeleg combinaţiile acestea. Că tu iei la terasă pentru a vedea ce e în jur, da? Da. Dacă eşti înconjurat de o copertină, nu prea vezi ce e în jur, da? Da. Dar sunt şi terase deschise. Cu oameni. Bine, bravo.

Lângă Floaşu pe care toată lumea îl ştie ca fiind "Carrefour-ul din centru", un panou indicator care spune că zona e supravegheată video, este îndoit ca un început de sul de hârtie A4. A trebuit ceva muncă să se reuşească asta, şi sunt curios câţi care au bocit "vandalizarea" maşinii ambasadei SUA la protestul din 21
s-au sesizat sau se sesizează de multiplele vandalizări de pe raza Sibiului. A, la Sibiu le face cine trebuie, nu? Mai sunt curios dacă suprevegherea video din zona supravegheată video a supravegheat aşa de bine încât să se vadă făptaşul. Că acolo la mâzgăleala de la spitalul de copii ("LTS CREW") erau doi, a fost identificat doar unul (ghici de ce) şi povestea a rămas moartă (ghici de ce). Văd la un restaurant că meniul arată patru coli goale pe care nu scrie nimic, şi nu mă pot abţine să fac o paralelă cu meniul românilor de după valul de scumpiri "europene" care ar putea fi tot aşa de "blank" după ce ne achităm toate alea. Şi că la "Împăratul Romanilor" au avut vopsea pentru "ö"-ul de la "Römischer Kaiser" dazu nu şi pentru "î"-ul şi "ă"-ul de la "Împăratul",
de citeşti "Imparatul"…

Era să uit, e plin de turişti deşi e luni. Porbabil sechelă după Revelionul petrecut, ehei, la Sibiu. Eu îl petrec de foarte multă vreme tot pe la Sibiu, cu mai puţini bani, hai invidiaţi-mă, hai invidiaţi-ne pe toţi sibienii.

Se demontează Târgul de Crăciun. Hai pa

Epicentrul muncii în spaţiul public este Piaţa Mare. Aici se lucrează la demontarea "Târgului de Crăciun". Au început cu ce era mai contro­versat şi ceea ce a făcut, anul trecut Sibiul celebru: gardurile care interziceau accesul celor ne-certificaţi verde. Mai e unul, bine pus, chiar la placa memorială a celor căzuţi aici pentru libertate (mai ştiţi ce-i aia?), ca să sugereze că libertatea aceea e după gratii. În altă ordine de idei, uite că acum are toată lumea acces, ca să poţi admira: căsuţe şi bu­căţi de căsuţe (cât o fi fost chiria? Cred că ba­bană bine la ce preţuri se vehiculau pe acolo), plăci protectoare pentru cabluri, postamente de beton, copertine, folii, butoaie, iar garduri, componente de roata uriaşă, ornamente cu brad şi globuri, ţevi, motosti­vuitoare, maşini de serviciu, van-uri, cutii de carton, bănci de lemn.

Bradul este încă în picioare, spre bucuria copiilor. Cel mai simpatic din tot peisajul acela a fost un băieţel care, văzând atâta muncă în scopul demontării, a exclamat, bucuros: "uraaa, se întorc porumbeii". Da săracii, sunt cei mai greu încercaţi porumbei. Locul lor e invadat de tot felul de festuri şi evenimente, le urlă ba popu­lara, ba pop-ul, ba rockul şi metalul, ba îi orbesc reflectoarele, ba le bubuie artificiile. Dacă te gândeşti, ei sunt urmaşii porumbeilor din Evul mediu, de pe când aici se ţineau târgurile. V-aţi gândit la asta? Aţi observat că arată altfel decât ceilalţi porumbei din Sibiu? Păi look up şi vedeţi.

Oricum, nu mă pot abţine să nu spun Târgului de Crăciun, un sincer "hai pa". Oricum aceleaşi căsuţe vor apărea la Târgul de Paşti.

Piaţa Mică şi pustie

Adică nu chiar pustie. Oricum acolo e multă lume doar la Târgul Olarilor, sau vara pe terase. Cîţiva oameni pe bănci, alţi câţiva pe la singurul stand cu suveniruri, câţiva pe la terase.

Bradul argintiu îţi dă o atmosferă de sărăcăcios faţă de mai centrala Piaţă Mare.

Casa de lângă scările de dau în Ocnei, care a devenit subiect de ştiri pentru că a afişat "fotografiatul interzis" pentru că e proprietate privată, are un nou afiş. Scrie că: "Se interzic şedinţele foto/video pe zidurile, uşile, feres­trele acestui imobil monument istoric întrucât produc distrugeri şi degradări  care constituie contravenţii şi se sancţionează conform legii."

La început m-am evoltat şi eu, dar, dacă te gândeşti bine, unii fac bani cu decorul tău care, deşi e domeniu public, e al tău. Şi chiar cred că se fac căţărări pe acolo, că nu ştii în ce posturi piţiponcăreşti pune domn-pozarul de fashion modelul wannabe sau cine ştie ce turişti vor să arate că au invadat şi Sibiul. Am văzut din astea şi la uşa aceea superb de barocă de pe Cetăţii, care e de regăsit în foarte multe albume de nuntă. "Ştiţi, mirii mai întârzie puţin, sunt la şedinţa foto", ha nu aţi auzit asta? Apropo, o mostră de degradare este graful de pe uşa fostei Crame "Naţional". La vreo 2 metri dreapta de anunţul-avertizare.

  Cel mai cel obiectiv turistic al Sibiului, Podul Minciunilor, suportă câţiva turişti (nu vă uitaţi la poză, am mai stat până s-au mai rărit şi mult mai multe lacăte "de iubire". NU le poţi scoate la perechile astea ale mileniului că e de coco să-ţi pecetluieşti dragostea pe un pod al mincinoşilor. Cu lacăte Made in China. Dar dacă îşi asumă, treaba lor. Să vedeţi cum imediat vin băieţii cu cleştele ăl-mare şi le bagă dragostea veşnică la deşeuri "plastic-metal", pentru că Sibiul colectează se-lec-tiv.

Se face timpul să pun capac "terenului" şi mă îndrept spre frumosul punct de plecare numit staţia de autobuz, nu înainte de a remar­ca că un restaurant ori a declarat război dietei ori are un parteneriat cu unii de au sală de "gym". Auzi: pomana porcului, untură, jumeri, piept de porc, carne la garniţă, ciolan, tochitură, sarmale, muşchi şi, evident, mici. Bagi mare acolo, te sui pe cântar, vezi că nu vezi ce scrie de la burtă, apoi fugi la "gym" să arzi caloriile.

Şi mai văd că interiorul turnului-pasaj-wc de la Thalia a fost zugrăvit proaspăt şi că astfel au dispărut toate porcăriile de "grafitti e artă!" din el. Sunt curios cât va rezista…