Dacă cineva își imaginează că Nicușor Dan s-a trezit într-o dimineață și, în timp ce își bea cafeaua, a hotărât să candideze la Președinție, ne pare rău, n-a priceput nimic din politichia românească. Perversa pe care USR i-a tras-o Elenei Lasconi zilele trecute e doar o etapă dintr-un plan minuțios pregătit. Să facem o scurtă recapitulare: Elena Lasconi a obținut un scor care a dus-o în finală, la alegerile din noiembrie, și pentru că PNL a avut un candidat slab, iar votanții liberali au migrat spre candidatul USR. Nicușor Dan încearcă aceeași rețetă, căutând să-și dubleze numărul de voturi pescuite de la alții.

Mizează pe o bună parte dintre voturile Elenei Lasconi (un calcul greșit) și, totodată, trage nădejde că se va pricopsi și cu oarece încredere din tabăra votanților liberali. PNL și PSD îl au candidat comun pe Crin Antonescu, contracandidatul lui Nicușor Dan. Dacă ne uităm cu atenție, acesta din urmă atacă mai degrabă latura PSD a Coaliției, încercând să câștige simpatia acelor liberali care sunt nemulțumiți de trimiterea lui Crin Antonescu în ring. Mai mult, știrile despre o oarecare înțelegere între Nicușor Dan și Ilie Bolojan sau cele care vorbesc despre relația dintre primarul general al Capitalei și Nicolae Ciucă îl plasează pe Nicușor, în conștiința colectivă, drept un candidat cu afinități liberale. Între noi fie vorba, dacă ne uităm la declarațiile publice ale liderilor PSD și PNL, am fi tentați să credem că Antonescu e, mai degrabă, candidatul social-democraților, liberalii afișând o strategie de tip non-kombat. Nicușor Dan are talentul de a nu spune nimic, de a inspira încredere fără să fi demonstrat mare lucru, fenomen inexplicabil din punct de vedere rațional, dar care l-a sedus pe alegătorul român, și în trecut.

Inducerea ideii că primarul general de la București e, de fapt, mai liberal decât Antonescu și mai anti-PSD decât Ciucă e o strategie clocită, probabil, de mai multă vreme, în laboratoarele sforarilor din și de lângă politica românească. Ieșirile la atac ale lui Nicușor Dan, Ponta și alții sunt același joc la cacealma întâlnit în istoria recentă a alegerilor din România. Inițiatorii lui mizează pe faptul că există un public relativ numeros ce poate fi prostit cu astfel de șușanale. Și, din păcate, cam așa e.