Probabil ați auzit știrea despre „lunetistul” capturat pe terasa unui bloc din București, în timp ce trăgea alături de nepotul său în niște felinare. Pe scurt, lucrurile au stat cam așa: mai mulți cetățeni au văzut pe terasa unui bloc doi bărbați care își făceau de lucru cu o pușcă cu lunetă. Au fost alertate autoritățile și luptătorii de la SAS au intrat peste cei doi, livrând publicului imagini desprinse parcă din filme de acțiune. 

Bărbatul de 40 de ani și nepotul său de 16 au fost luați pe sus, încătușați și duși la secție, după care li s-a dat drumul fără a fi luată vreo măsură împotriva lor. Cu jumătate de gură, panicații de la televizor ne-au explicat ulterior că arma era de jucărie și că cei doi se jucau pe terasă. Asta nu i-a împiedicat pe aceiași panicați ca, la reluarea știrii, să vorbească tot despre „lunetistul” din Capitală.

Adică, dacă ai o pușcă de jucărie cu lunetă ești lunetist. El, „lunetistul”, face parte din familia „pistolarilor”, adică ăia de flutură pistoale de jucărie prin oraș și pe care unii tolomaci din televiziuni îi asociază cu utilizatorii de arme letale. Am auzit destule știri despre puberi teribiliști care își umflau mușchii cu mâna pe un pistol cumpărat de pe platforme online și pe care reporterii îi prezentau ca pe niște „pistolari” periculoși.

Episodul cu „lunetistul” dezvăluie – de fapt – niște spaime cuibărite în mentalul colectiv de rafalele de știri umflate, exagerate, cu care televiziunile își mitraliază telespectatorii. Pe undeva, e bine că oamenii reacționează în fața unor potențiale pericole, dar, pe de altă parte, mulți au ajuns să se creadă într-un interminabil thriller. Violențele, deținerea ilegală de arme letale sunt o problemă a societății, dar când ele sunt supradimensionate, transformate în instrumente de dilatare a audienței, generează fobii în rândul oamenilor, spaime ce modelează strâmb multe comportamente. 

În goana nebună după puncte de rating, inconștienții din televiziuni îmbolnăvesc publicul, transformând un ins care se joacă pe balcon într-un „lunetist” de temut. Cei 200 de pasageri ai unui avion nu sunt piloți dacă se află în acea aeronavă, chiar dacă aparatul de zbor se deplasează strict datorită pilotului.