Un optimist ar spune că uite, după atâţia ani începe să se mişte ceva. Un pesimist ar spune că deja nici schelăria aia nu mai e sigură şi că ideea e să ocoleşti locul, trecând pe partea cealaltă. Noi în schimb aşteptăm şi suntem curioşi ce se va întâmpla. Un prilej a ne reaminti, pe scurt, ce a fost clădirea şi de a vedea şi ce s-a încercat la ea.

Perioada de glorie: unul dintre cele mai vechi hoteluri din Sibiu

Clădirea de pe str. Mitropoliei nr. 7 este monument istoric. Poate e comică situaţia ca un monument istoric să fie aşa de praf, dar nu e singurul nici din Sibiu, nici din România, aflat în starea aceasta. Pe Lista Monumentelor Istorice emisă de Ministerul Culturii se află la poziţia 321, are codul SB-II-m-A-12135, "A" vine de la "interes naţional", este trecut doar "Casă", datând din secolele al XIV-lea, al XVIII-lea şi "după 1911". Aici a fost, conform cărţii lui Marian Bozdoc "Istoria clădirilor comerciale ale Sibiului 1790-1990. Oraşul de Sus", la 1639, hanul/casa de oaspeţi numită "Mediascher Herrenhof" / "Curtea Domnilor din Mediaş", un loc de cazare pentru reprezentanţii saşilor medieşeni veniţi cu treburi oficiale la Sibiu. Ulterior devine hotel, sub denumirea scurtată de "Mediascher Hof"/ "Curtea Mediaşului". În 1848, hotelul este arendat unui anume Savu Lobonţiu şi devine un loc de întâlnire al intelectualilor români şi al revoluţionarilor paşoptişti. Din 1862 până în 1874, hotelul este condus de Simon Lobonţ, urmat la 1875, de Josef Gross. În 1882, hotelul este preluat de Josef Meltzer, care deschide aici hotelul cu acelaşi nume: Hotel "Meltzer". În 1896, restaurantul hotelului este preluat de Johann Bonfert care ulterior devine şi proprietarul hotelului, la 1904 clădirea numindu-se Hotel Restaurant "Bonfert" (până recent, încă se putea vedea, deasupra gangului de la intrare, urmele denumirii vechi) . În 1933 este cumpărat de Ioan Gherasim, care la 1936 îi schimbă numele în Hotel Restaurant "Metropol". În 1939 apare sub denumirea de Hotel Restaurant "Union", condus de V. Răcuciu şi B. Goţia. În 1948, hotelul este închis şi naţionalizat, camerele lui devenind locuinţe pentru orice categorii de oameni. Restaurantul devine cantină a Organizaţiei Comerciale Locale – OCL, apoi a Sfatului Popular Orăşenesc, apoi a Întreprinderii Comerciale de Stat Alimentaţie Publică – ICSAP. În 1978 cantina devine restaurant cu autoservire (cunoscutul "Împinge Tava") "Expres" iar din anii 90, barul "Metropol".

Clădirea are o placă memorială datând din 1968, pe care scrie "În această casă a poposit în toiul evenimentelor din 1848 în drumul său spre Munţii Apuseni, Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului Naţiunii Române". O copie a ei, pe hârtie plastifiată, este prinsă de schela de la faţadă.

După glorie, decadenţa

"Boala" clădirii s-a numit, ca în multe cazuri, retrocedare. În cazul de aici se pare că a fost o întreagă bătălie între diverşi moştenitori, fiecare cu dreptatea şi pretenţiile lui, confruntări în justiţie între foştii chiriaşi şi diverşi proprietari. S-a lăsat cu evacuări. Alţi locatari au plecat de bună voie. În acest răstimp, clădirea se deteriora fără ca să-i pese cuiva, inclusiv Primăriei care s-a trezit, în final, cu o ruină în vecini.  Apar şi nişte locuitori ilegali, care pun efectiv stăpânire pe o parte din clădire, fără a fi deranjaţi nici de proprietari, nici de forţele de ordine. Proprietaul ameninţa prin presă că îi va evacua pe toţi, însă clădirea continua să se deterioreze.

În decembrie 2015, o bucată de tencuială desprinsă din clădire loveşte în cap o persoană. Singura măsură de protecţia o ia Primăria care, în 2016, montează o schelă cu un pasaj de trecere. O altă măsură a fost încuierea porţii, poate şi pentru că presa intra cam des să facă articole şi fotografii interesante de acolo, despre starea şi locuitorii clădirii.

În plină pandemie, unul dintre proprietari este executat silit iar partea lui de clădire este scoasă la vânzare. Nu e nimeni interesat să o cumpere. În iarna lui 2022-2023, o parte din acoperiş şi din etaj se prăbuşeşte. Se apune că acum clădiea are alt proprietar, care vrea să o readucă la normal. Rămâne de văzut. Restul este ceea ce vedem.

"Reabilitarea" clădirii, faza pe autorizaţii

Am fost curios să văd dacă prin documentele publice ale Primăriei Municipiului Sibiu au existat, din 2008 încoace (de când ele există pe pagina web a instituţiei), intenţii ale proprietarilor clădirii de a se face ceva acolo, aceasta în ciuda imaginii de "abandonat" a clădirii. Am găsit mai multe certificate de urbanism şi autorizaţii de construcţie, acoperind opt ani, din 2016 până în 2024.

Prima încercare de a se face ceva acolo este din 7 iunie 2016, când se intenţiona ca fostul bar-împinge tava "Expres" să devină spaţiu de locuit. Certificatul de urbanism nr. 1347 din 7 iunie 2016, solicitat de către Dimoftache Veturia şi Dimoftache Ioan Celmic Rares pentru "schimbare de destinaţie spaţiu comercial în spaţiu de locuit, fără modificări structurale…" spune aceasta. Tot pentru aceeaşi lucrare este emisă şi autorizaţia de construcţie Nr. 951 din 25 noiembrie 2016.

Acum, "spaţiul comercial" este umplut cu molozul etajului şi acoperişul prăbuşit, iar uşile abia reuşesc ca acesta să nu se reverse pe trotuar.

După un an, "investitor" în clădire devine Primăria, care (îşi) emite certificatul de urbanism Nr. 2210 din 19 octombrie 2017, prin administratorul public Ioana Leca. Scopul lucrării: "montare sistem de protecţie clădiri tip schelă în regim de urgenta". Lucrarea o vedem şi acum şi este singura intervenţie vizibilă asupra clădirii.

Urmează şase ani de linişte şi pace în zonă, dovadă că schela şi-a făcut treaba, deci nu mai era nevoie de altceva pentru a se salva clădirea. Aceasta până în 2023, când certificatul Nr. 322 din 28 martie, solicitat de Leluţiu Paler Ioana, pentru "lucrări de intervenţie în primă urgenţă pentru punerea în siguranţă a imobilului" ca "sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate-cu prezentarea documentaţiilor tehnico-economice corespunzătoare fiecarei faze de proiectare pâna la încheierea execuţiei lucrărilor". O nouă autorizaţie, nr. 323, din aceeaşi zi, pentru acelaşi solicitant, se referă la întocmirea documentaşiei P.U.Z.C.P. "în baza unui aviz de oportunitate pt. demolare parţială şi reconstrucţie cladire". Solicitarea apare la scurt timp după prăbuşurea acoperişului.

Ultimmul certificat de urbanism, nr. 1123, este emis în 27 iunie 2024 şi este solicitat de către Leluţiu Paler Ioana şi Adrian-Ştefan. Scopul lucrării este "lucrări de conservare şi punere în valoare a imobilului, reabilitarea instalaţiilor interioare, funcfionalizarea podului existent în spaţiu locuibil, (…) , fara modificarea geometriei şi/sau volumului şarpantei existente, refacerea pasajelor în curtea interioară; schimbare de destinaţie din locuinţă în funcţiuni turistice cu caracter intraurban (hotel) şi servicii aferente".

A trecut iunie 2024 şi abia acum, în martie 2025, pare a se mişca ceva acolo, încă nu ştim exact ce. Cert este că clădirea, deşi monument istoric, arată tot mai rău. Ca dealtfel destule clădiri clasate ca atare din zona centrală a oraşului.

Ce va mai fi? Vom vedea. Până atunci, grijă mare când treceţi prin zonă.