Jaful de la Muzeul din Assen în care au fost furate patru piese românești de valoare inestimabilă a generat reacții și la Sibiu: unul dintre cele mai vizitate muzee din oraș va fi închis timp de cinci zile.Conducerea Muzeului Național Brukenthal a luat, luni, hotărârea închiderii sediilor instituției, între 27 şi 31 ianuarie.   Muzeul va găzdui o serie de discuții focalizate pe problemele de securitate și siguranță a patrimoniului. Alte măsuri sunt realizarea de informări în mediul online și prin distribuire de pliante "în susținerea unui proces de conștientizare a publicului asupra importanței patrimoniului cultural și a importanței muzeelor care depozitează, conservă, restaurează, cercetează, expun și promovează piesele deținute".

"În medie, doar 10% dintre lucrările de artă furate au șansa de a fi recuperate. Furată din Luvru în 1911, Mona Lisa a fost recuperată în 1914; picturi de Vermeer, Rembrandt și Degas, aflate între cele 13 lucrări  furate în 1990 din Muzeul Isabella Stewart Gardner în Boston, nu au fost recuperate până în prezent (…) Jaful celor 4 piese din colecția Muzeului Național de Istorie a României nu este singurul din ultimii ani, atât în Olanda cât și în Europa. Este o realitate care ar trebui să ne conștientizeze mai mult și pe noi, cei din România, în ceea ce privește siguranța și protejarea patrimoniului cultural național", mai transmite Muzeul Naţional Brukenthal.

Cum să furi un coif dacic

A fost într-adevăr o ştire diferită de cele de weekend, că faimosul coif dacic, ce îl aveam în toate manualele de istorie, împreună cu alte brăţări dacice au fost furate din Olanda. Jurnaliştii au scris/postat despre marele furt de la muzeul Drents din localitatea Assen. Patria revoltată, oameni supăraţi pe bună dreptate, se cere capul lui Moţoc dar nu e clar care şi de unde să fie Moţoc, de la Ministerul Culturii, de la Olanda, de la Muzeul Naţional de Istorie a României, de la Preşedinţie sau de oriunde, un cap să fie, ca să vedem că se face "justice for Romania". Conform proverbului popular "Hoţul cu un păcat, păgubaşul cu zece".

Ideea este însă una clară: Am dus piese de TEZAUR, ORIGINALE, la un muzeu nu de  top, într-o ţară în care furturile de artă sunt frecvente, iar măsurile de securitate au permis un jaf făcut la modul filme vechi cu gangsteri, cu dinamite, baroase şi băgat marfa în sac. Destul de brutal acţionat faţă de epoca în care trăim, gradul de civilizaţie a ţărilor din categoria "ca afară" şi avansul tehnologic mondial.  

Proba de delir public şi mediatic: cine-i hoţul?

Pentru oricine are informaţii minime despre lumea artefactelor, a comorilor, a antichităţilor, a arheologiei şi a colecţionarilor, "hoţul" nu e în niciun caz echipa care a luat "din teren". Ei sunt nişte intermediari. Nişte prestatori de servicii pentru o structură superioară, care e riscul ca nici ea să nu fie destinatarul final. Ar putea fi un superbogat obsedat de antichităţi, un adept al lui AL MEU, care are pe undeva un adevărat muzeu numai pentru el. Ar putea fi o reţea de traficanţi de obiecte de valoare, care alimentează piaţa colecţionarilor de antichităţi. E la mintea oricărui cocoş care a văzut filme poliţiste cu hoţi profesionişti care fură din muzee. De ce ar colecţiona cineva marfă de patrimoniu furată? De şmecher. De plăcere. De putere. De obsesie. De ego exacerbat.

Numai că logica asta nu e funcţională pentru presa de limba română. Am aflat, astfel, că ar exista riscul ca artefactele să fie topite. Mare tragedie, dar unde e logica în afară de un băţ prin gard ca să ne spălăm iute pe mâini? Cum e mai valoros aurul acela dacic, getic, scitic, agatârs, sau nu mai contează ce? În formă de coif sau brăţară ori doar ca material brut? Adică ai o opţiune de genul: am o maşină de epocă unicat, ce fac, o las aşa sau o demontez şi o vând pe bucăţi. Am bijuterii de familie de acum câteva sute de ani, le ţin sau le topesc şi fac un ghiul. Mai afli de la un părelnic care are marele merit de a fi băgat în seamă, că e mâna, normal, a ruşilor. E bine cu ruşii ăştia, că îi poţi învinovăţi de orice şi aşa te scoţi. Acum afli că de fapt este posibil să fie implicat un faimos clan pe nume Remmo. De presupuneri e plin podul.  

Prima problemă: un muzeu prea mic pentru exponate atât de mari

Piesele de tezaur, estimate (ca suma de asigurare) conform directorului MNIR Ernest Oberlander-Tîrnoveanu (doar la) la 30 milioane de euro dar greu de estimat ca valoare istorică în general şi naţională în special, au fost expuse la Muzeul "Drents" din Assen. Assen este un orăşel cu sub 100.000 de locuitori. Muzeul este şi el unul mic, el având cam spre 200.000 de vizitatori anual, deci cam de CINCI ori mai puţini decât la Muzeul Brukenthal. Acelaşi director al Muzeului Naţional de Istorie a României susţine însă că o fi un muzeu mic, dar e important, că e primul muzeu de arheologie din Olanda, că Assen e o zonă foarte industrializată şi că expoziţia asta cu daci a adus o cantitate enormă de 77.000 de persoane.

Ia să vedem. Noi am adus obiecte din aur, de valoare inestimabilă, într-un oraş MIC; la un muzeu MIC (dar important!) care a adus vizitatori timp de ŞAPTE luni (din iulie 2024 până în ianuarie curent) cam cât avem la o Noaptea Muzeelor la noi. A meritat? Pentru făptaşi, da. Am căutat să vedem cam ce poziţie are muzeul Drents din Assen într-un top de orice fel al muzeelor olandeze. Şi am găsit.

Pe pagina Discover True Netherlands, discovertruenetherlands.com, muzeul nu figurează. Poate e pagina "de familie", oamenii or fi subiectivi. A doua încercare: pagina Tripadvisor. La capitolul "Museums in The Netherland" o selecţie a userilor paginii nu îl arată în top 10. Se pare că nici în top 20. Ajugem la inevitabila Wikipedia, la "List of most visited museums in the Netherlands": La nivelul numărului de vizitatori pentru anii 2016-2017, Muzeul Drents din Assen NU FIGUREAZĂ printre cele 27 de muzee menţionate. Ca la reclama la bere, "încă una şi mă duc". Pe pagina comunităţii WhichMuseum, apare şi muzeul "nostru". Sub titlul "The best museums in the Netherlands in January 2025", avem un top 100 al muzeelor olandeze. Clasificate după rating şi popularitate. Aici îl avem. Pe locul 78. Umblăm după alte clasamente, tot aici, Muzeul Drents din Assen este totuşi pe locul 5 la muzee de arheologie şi pe locul 6 la muzee LOCALE.  Aici. Interesantă "locaţie" pentru a îi oferi piese de tezaur, esenţiale pentru istoria României. Poate în lumea specialiştilor din muzee o fi mai sus în top, dar a vizitatorilor se pare că nu.

Probleme de securitate încă din start? Cam da

Înţeleg că atunci când tu ai sau expui obiecte de tezaur, le ţii în anumite condiţii în aşa fel încât amatorii (şi profesioniştii) să nu poată deloc sau măcar să le fie greu să le fure/ia. Sau tu ca ofertant, te asiguri că sunt păstrate în aşa fel încât să nu ajungi la ştiri după aceea. Oare partea română a verificat în teren şi a fost de acord cu locul unde urmau să fie expuse piesele de tezaur, cu structura sistemului de securitate? (aflăm, de la ştiri, că noaptea nu era pază umană). Dacă au cerut sau nu suplimentarea pazei pe durata expoziţiei? Dacă, tot pe durata expoziţiei, au verificat la faţa locului modul de asigurare a pazei şi dacă au venit cu propuneri? 

Furtul dovedește clar că au fost probleme MARI de securitate pe care şi un nespecialist le poate observa. 

Cu declaraţiile stăm bine. Dar cu posibilitatea recuperării?

 Până una alta, avem declaraţii oficiale pe diverse tonuri, mai războinice sau mai plângăcioase, plus nişte flegme VIP de la progresiştii de profesie la care le pute tot ce e istorie, alte flegme ale superintelectualilor de net şi librărie care te iau cu "bă dacopatule, nu erau dacice, ci scite". Apar şi glumiţe vizuale cu coiful şi brăţările puse la vânzare,

Dar cineva trebuia să ştie că Olanda e o ţară furt-friendly din muzee. Şi tot la fel, cineva trebuia să vadă dacă merită să faci expoziţii cu bunuri de valoare esenţială pentru 70.000 de vizitatori în şapte luni.  

Oricum, o măsură concretă deja s-a luat. Muzeul Naţional de Istorie a României a blocat comentariile pe această temă. Ultima oră: se pare că nu a existat, pentru expoziția din Olanda, o hotărâre de Guvern, aşa cum prevede legea.