Articol
Probabil că mulți mai păstrează în memoria timpanelor declarațiile lui Nicolae Ciucă, referitoare la imposibilitatea ca PNL să mai guverneze alături de PSD ori discursurile unor lideri ai USR, despre cât de utopică e o colaborare a lor cu social-democrații. Nu sunt lucruri spuse acum cinci, zece sau cincisprezece ani, ci în urmă cu două săptămâni. Viața, cu atât mai mult cea politică, e plină de surprize, iar azi cei ce păreau să nu mai poată trece unii pe lângă alții fără a se scuipa se pregătesc de o cumetrie conjuncturală. După votul de la parlamentare (rezultat așteptat, dacă aduni procentele lui Călin Georgescu și George Simion de la prezidențiale), a început să se vorbească tot mai mult despre o alianță PSD – PNL – USR – UDMR, care să dea o majoritate parlamentară și un Guvern. Matematic, e singura formulă care se poate opune triadei suveraniste AUR – POT – SOS. Teoretic, e tot singura formulă care poate păstra lucrurile într-un oarecare echilibru. Ce ne facem, însă, cu ce ne-a învățat trecutul politicii românești?
Iată că ceea ce politicienii se jurau să nu săvârșească vreodată s-ar putea întâmpla din nou, după ce electoratul le-a prins degetele la sertar. Nu e o premieră, am mai văzut filmul acesta și i-am auzit ulterior pe cei încuscriți pentru o vară spunându-ne cât de greu le-a fost, cum au strâns din dinți și cum au îngurgitat tone de lămâi pentru a tăia greața cauzată de compromisul politic. Se va întâmpla și acum același lucru, vor mima o maturitate ocazională, după care, în funcție de interese vor începe să facă ceea ce știu mai bine, să își dea unii altora brânci pe scări.
Am auzit în aceste zile repetat obsesiv cuvântul „resetare”. Care resetare, băieți? Punem pariu că în mai puțin de un an vom asista la roadele „shoppingului” de parlamentari? E ceva nou în acest obicei împământenit în Parlamentul României? Nu. E adevărat, parlamentarele or fi fost un duș rece, politicienii mai vechi sunt puțin bulversați, dar își vor reveni și vor trece la clasicele lor combinații, iar cei mai noi vor învăța de la ei cum să înoate în apa în care s-au pomenit aruncați peste noapte.
Oricât le-ar plăcea unora să se îmbete cu iluzia resetării, a unui început de drum, a unei răsturnări de situație, cert este că de golăneala politică nu am scăpat și nu vom scăpa. E pusă doar puțin în așteptare, până se limpezesc apele.