Niciodată n-a mai avut Sibiul un jucător a cărui cotă de piață să fie atât de mare ca a lui. Până la momentul de față, vârful de lance a fost Daniel Paraschiv, atacantul fiind cotat la un milion de euro în momentul transferului la Real Oviedo.

Desigur, italianul Alessandro Murgia, acum 5 ani, când a trecut de la Lazio, din Serie A, la SPAL, avea în dreptul său trecută suma de 5 milioane de euro, dar în momentul în care a fost împrumutat la FC Hermannstadt cota lui era de mai mult de zece ori mai mică, adică 450.000.

Să revenim, însă! Niciodată n-a avut Sibiul un jucător mai bine cotat pe site-urile de specialitate.

Are 21 de ani, e fiul unui jucător trecut pe la Steaua, el însuși trecut pe la ”roș-albaștrii”, că acum nu se mai numesc Steaua, ci FCSB, e altă poveste, iar numele lui este Ianis Stoica.

Spre deosebire de taică-su, care era fundaș lateral, Ianis iubește golul și joacă aripă, de preferință în banda stângă, dar nu se dă în lături dacă i se cere să treacă de cealaltă parte a terenului. Iubește șutul, nu o dată i-a exasperat pe suporteri, de când e la Sibiu, cu încercările sale de a perfora poarta adversă, dar de cele mai multe ori când a ales s-o facă, s-a… ales cu câte un ”Bravo, bă!” din tribune, mai ales că a transformat ”trasoarele” în goluri.

El este ”Ianis de Sibiu”, se simte onorat că s-a ales cu renumele ăsta și visează să-l depășească pe celălalt Ianis mare din fotbalul românesc, Ianis Hagi.

Profitând de programul mai lejer – doar puțin mai lejer însă, pentru că la Sibiu se lucrează intens pentru revenirea echipei acolo unde îi este locul, în lupta la granița dintre play-off și play-out – și de faptul că tineretul, la care s-a ”abonat” de ceva vreme, a avut liber în ultima ”fereastră” a reprezentativelor din acest an, după ce a obținut calificarea la turneul final al EURO U21 de anul viitor, ”Ianis de Sibiu” a vorbit, în exclusivitate pentru TRIBUNA, despre cele o sută de meciuri în prima divizie din România, momentul despărțirii de ”U” Cluj pentru a ajunge la FC Hermannstadt, echipele naționale, atmosfera bună de la Sibiu, chiar dacă echipa traversează o perioadă dificilă… Bineînțeles, nu puteam trece peste interesul americanilor de la Real Salt Lake City și multe altele.

A rezultat dialogul ăsta…

– Ai trecut de o sută de meciuri numai în prima ligă de la noi, deși ai numai 21 de ani. Întrebarea la modă e cum ai făcut primul milion, dar aia se referă la bani, așa că te întreg cum ai făcut prima ”sută”? Mai mult de 100 de meciuri în Superligă, bineînțeles…

– Da, așa este, am bifat o bornă importantă pentru mine, mai mult de o sută de meciuri jucate în prima divizie de la noi și sper să nu mă opresc aici, să joc cât mai multe meciuri.

– Asta înseamnă că te gândești la o carieră mai lungă în România?

– Aaa, nu neapărat. Cât mai multe meciuri la cel mai înalt nivel, adică în prima divizie. Desigur că nu m-aș supăra să fie într-un campionat mai puternic decât cel al nostru, dar toate la timpul lor.

Aș vrea însă, pentru ”suta” pe care tocmai am atins-o, să le mulțumesc și pe această cale tuturor celor care au fost  alături de mine în toți acești ani. Știu că sună ciudat, am doar 21 de ani, dar sunt la seniori de mai multe sezoane.

– Care este meciul pe care n-o să-l uiți niciodată din această primă sută de meciuri pe prima scenă?

– Sincer, nu am un meci anume despre care să spun acum că nu-l voi uita niciodată. Toate au fost importante în felul lor, dintr-un punct sau altul de vedere.

Glumind puțin (și zâmbește), am totuși unul pe care aș vrea să-l uit cât mai repede, să nu-mi mai amintesc vreodată de el, e cel de la Craiova, din ultima etapă, cu Universitatea, când nu mi-a ieșit absolut, dar absolut nimic. A trecut, e istorie, gata, nici nu vreau să mă mai gândesc la el.

Ngezana, cel mai dificil adversar

– Ce adversar ți-a dat cel mai mult de furcă?

– Să mă gândesc puțin!… Cred că cel mai dificil adversar din acest sezon a fost Ngezana. Bine că am reușit să câștigăm meciul de-acasă cu FCSB (n.a. 2-0)

– Care e golul cel mai prețios, împotriva cui și cum l-ai dat? Dar cel mai frumos?

– Toate golurile sunt prețioase, fiecare dintre ele are o anumită însemnătate pentru mine, însă cred că cel mai frumos a fost unul dintre cele două pe care le-am dat cu Elveția, al doilea, în ultimul meci al preliminariilor, toamna asta, meci în urma căruia ne-am calificat la turneul final al EURO de anul viitor. A fost o fază la care elvețienii au fost șah și mat.

– Care este complimentul cel mai prețios care ți s-a făcut până acum?

– (nu stă deloc pe gânduri) Că mi se spune ”Ianis de Sibiu”. Vă dați seama, în fotbalul românesc, când spui Ianis, te gândești la Ianis Hagi, nu? Ei bine, eu sunt ”Ianis de Sibiu”. Mi-aș dori să-i calc pe urme celuilalt Ianis.

– Dar mai aveți un Ianis în echipă, care tocmai a debutat în Superligă și e mai tânăr cu trei ani decât tine…

– Da, e Ianis Gândilă. Un copil talentat! Îl văd bine și, sincer, îi țin pumnii. La cât mai multe meciuri la cel mai înalt nivel…

– Care sunt suporterii tăi cei mai de preț, pe cine suni prima dată după ce ieși din vestiar sau chiar din vestiar, în afara celor care te urmăresc meci de meci de pe stadion? Mă gândesc că măcar părinții sunt alături de tine…

– Pe bunicul meu îl sun în primul rând, el a contribuit atât de mult la cariera mea.

Despre despărțirea de ”U” Cluj și venirea la Sibiu

– Întrebarea asta, cred că ți s-a pus de zeci de ori, dar poate ar mai fi ceva de spus pe lângă ce ai zis de fiecare dată până acum. Care a fost momentul în care ai decis să lași Clujul? De fapt, sunt două întrebări… Se creiona deja varianta Sibiului, sau s-a concretizat de-abia ulterior?

– La Cluj, localnicii în general, suporterii în mod special au plecat… după fentă. Însă conducerea a aflat ulterior motivul adevărat al plecării mele. Iar din câte am aflat între timp de la prietenii mei din Cluj, cei de la ”U” mă cam regretă.

S-a încercat să mi se strice imaginea. Însă, am renunțat, vara trecută, la o sumă importantă de bani pe care mi-o datora ”U” pentru a putea pleca. Suporterii de rând nu au știut despre eforturile făcute de mine, iar și acum aruncă – scuzați cacofonia – cu noroi degeaba în mine .

Și nu, nu mă înțelesesem deja cu Sibiul. Nu, nu, nu, de trei ori nu! Varianta Sibiului a venit pe parcurs și am acceptat oferta de la FC Hermannstadt destul de repede, deoarece mi-a plăcut acest proiect și – în plus – îl cunoșteam deja de domnul Maldarasanu, știam de ce e în stare și că poate construi lucruri frumoase pe unde ajunge.

– Menționez că, în deschidere, voi face referire de cota ta de piață. Niciun jucător de la FC Hermannstadt, în momentul în care îmbrăca tricoul acesteia, n-a mai avut o cotă atât de mare, de 1,3 milioane de euro…

Știu că, în momentul de față, ești singurul ”milionat de la FC Hermannstadt. Nu am habar însă dacă ești cel mai tânăr ”milionar” din Superligă. Cet e că te numeri printre puținii. Ce anume stă în spatele acestei cote, cum se traduce ea în muncă, antrenamente, evoluții, goluri etc.?

– Faptul că am ajuns la o asemenea cotă, de 1,3 milioane de euro, îmi dă o motivație în plus. Îmi doresc să-mi cresc cât mai mult cota.

Ce vă pot spune e că în spatele acestei cote a mele este un întreg grup superb, o echipă de antrenori foarte bună, dar și o conducere extrem de preocupată de fotbalul sibian și nu în ultimul rând colegii și prietenii din vestiar.

– Hai să facem un exercițiu de imaginație. Tu ești ziaristul sportiv și ți se cere să-i faci o caracterizare jucătorului… Ianis Stoica. Cum l-ai descrie?

– ⁠Sincer, cred că l aș descrie drept un jucător constant… Nu este cel mai spectaculos jucător de pe teren, sau din lot, dar consider că prioritară, în multe momente din joc, este echipa. Nu tu, ca jucător, ci echipa. Trebuie să sacrifici în slujba și interesul echipei realizările tale individuale, cifrele tale.

”Suntem uniți în vestiar!”

– Rezultatele din ultima vreme ale echipei sibiene sunt mult sub așteptări. Clasarea echipei, la fel, este pe ultimul loc. ”Mister” (n.a. Marius Măldărășanu) vorbește de unitate, de o adevărată ”familie” în vestiar. Desigur, sunt unii suporteri care nu îl cred sau nu îl mai cred, dar e important să știm și prin vocea voastră, a celor care sunteți voi acolo, în vestiar..

– Nimic din cele ce se spun, că n-ar fi liniște în vestiar, nu sunt adevărate. Suntem destul de motivați și de uniți în vestiar. Sunt sigur că este doar o situație de moment și că ne vom reveni cât mai rapid. Cu siguranță suporterii sunt supărați și cred că vestiarul s-a ”rupt”, așa cum se tot zvonește, dar nu e nimic adevărat din cele speculate. Mă bucur că ”Mister” a clarificat asta și, de asemenea, mă bucur că m-ați întrebat și pe mine, să am prilejul să vă spun adevărul spre ce e în vestiarul nostru chiar și după atâtea înfrângeri la rând. Suntem uniți și facem tot posibilul pentru a scoate echipe de acolo de unde nu-i este locul, din subsolul clasamentului.

– Înainte să ajungi la Sibiu, ai mai evoluat alături de vreunul dintre actualii tăi colegi?

– Doar cu Găman! Am fost colegi la Steaua, mă rog, FCSB. În rest, cu nimeni.

– Cum cine te înțelegi cel mai bine?

– N-aș putea să pronunț acum un nume, sau altul. Sunt băieți deosebiți cu toții și – pot spune – mă înțeleg foarte bine cu toți cei din vestiar.

– În vară, a fost oferta de la ȚSKA Sofia. Nu-ți ascund că, la un moment dat, aveam informații și că FCSB-ul te-ar dori înapoi, în cazul în care ratează ”pista” Louis Munteanu, de la Farul, care a ajuns între timp șa CFR Cluj.

Și mai știu că ți-ai dorit să rămâi la Sibiu pentru Măldărășanu. Mă-nșel? Ce discuție ai avut atunci cu ”Mister”?

– Într-adevăr, a existat ceva interes pentru mine, însă în momentul de față, pe mine mă interesează să joc cât mai bine aici, la Sibiu. Și să prind turneul final al Campionatului European U21 de anul viitor. Nu mă gândesc să plec la FCSB, de fapt să revin acolo deoarece momentan mă simt foarte bine aici, la Sibiu. Nu sunt disperat să plec.

Cu ”Mister” nu am o relație oarecare, am o relație super. Mi-a dat încredere când aveam mai multă nevoie de ea și a contribuit foarte mult la convocările mele de la echipa națională de tineret. Am învățat foarte multe de la dânsul în această perioadă. Trebuie să-l ajutăm și noi acum, să scoatem echipa de acolo, din subsolul clasamentului, pentru că este un antrenor foarte bun și un caracter deosebit.

Despre oferta de la Salt Lake City

– Mai nou se vorbește despre oferta din SUA, de la Real Salt Lake City. Ce ne poți spune, ai avut discuții personal cu americanii, au venit să te vadă, ori au discutat cumva cu impresarul tău? Cât de aproape ești de un transfer în America?

– Din câte știu, cei interesați au vorbit la club… Cu mine nu a luat legătura nimeni din America, însă în momentul de față este greu să plec eu sau un alt coleg deoarece locul din clasament nu este tocmai bun. Suntem pe ultimul loc, nu am fi crezut vreodată că ajugem în situașia asta. Mai sunt însă destule etape până la play-off/play-out și sunt convins că o scoatem cu bine la capăt.

– Suma cerută de FC Hermannstadt, 1,5 milioane de euro plus procent dintr-un eventual transfer, te onorează? Cum ți se pare, mare, mică, echitabilă…

– Din punctul meu de vedere, cred că e o sumă… echitabilă! Patronii clubului din Sibiu decid pe ce bani mă vor vinde, ei consideră care e suma potrivită.

În ceea ce mă privește, până se decide ceva în cazul meu, în sensul de a fi transferat la altă echipă, totul depinde de cei care conduc clubul.

– Dintre under-ii din Superligă, ești unul dintre cei cu cele mai multe prezențe sub tricolor, de la U16 încoace. La fel ca în cazul Superligii, care a fost meciul ”de pus în ramă”, la fel golul/golurile. Ce amintiri deosebite ai din cantonamentele echipelor naționale?

⁠- Într-adevăr, sunt la națională de când s-a creat această echipă, cu jucători născuți după 1 ianuarie 2002 și pot spune că cel mai frumos moment a fost cel de la U21, din această toamnă, odată cu calificarea la EURO de anul viitor. Practic, am plecat de mici unul alături de celălalt și recompensa a venit acum, odată cu această calificare la turneul final al Campionatului European de tineret.

– Ce înseamnă pentru tine Marius Măldărășanu?

– Pentru mine este antrenorul care mi-a oferit totul. Când am meritat să fiu certat, am fost certat, iar când i-am oferit motive să mă felicite, m-a felicitat. Nu vreau să se înțeleagă că sunt ținut în puf, cum se spune, însă m-a ajutat enorm și cred că s-a văzut asta de când am venit aici.

– Cu tatăl tău te sfătuiești înaintea meciurilor, vin sfaturi de pe partea asta?

– ⁠Normal, cu tata vorbesc întotdeauna despre meciuri, despre anumie faze din meci, însă nu se prea bagă să îmi dea sfaturi deoarece am un antrenor iar eu trebuie să ascult de antrenor, nu de tata.

”Nu m-a căutat nimeni de la Dinamo”

– S-a vorbit, ilele trecute, de un interes al lui Dinamo pentru tine. E ceva concret, au fost discuții, sau e doar la nivelul zvonurilor?

– Chiar nu pot să spun ceva în sensul ăsta deoarece eu nu am fost contactat de nimeni de acolo,  însă probabil că este ceva de vreme ce s-a discutat atât în presă despre un eventual interes al lot pentru mine. Dar, repet, pe mine nu m-a căutat nimeni, habar nu am despre așa ceva. Însă, mă măgulește faptul că se vorbește despre mine, înseamnă că îmi fac bine treaba și evoluțiile mele sunt apreciate. Probabil că a contat și ”dubla” cu Elveția, de la națională, din ultimul meci al preliminariilor.

– Cum crezi că va fi viața voastră, a sibienilor, de-acum încolo, în sezonul regular? Mai sunt destule etape, crezi că v-ați mai putea apropia sau puteți prinde play-off-ul?

– ⁠Este greu să mai visezi la play-off acum, când suntem pe ultimul loc, însă eu cred că putem să obținem 11 puncte în următoarele 5 meciuri și atunci săltăm în clasament. Cum spui și tu, mai sunt multe etape până la terminarea sezonului regular, multe se pot întâmpla.

– Ești un răsfățat al suporterilor. Care a fost cel mai impresionant mesaj pe care l-ai primit? Ce le transmiți?

– Vreau să știe că poate nu sunt cei mai mulți, dar sunt foarte inimoși. M-au emoționat tare mult când m-au încurajat la meciurile cu ”U” Cluj și sper să îi facem din nou fericiți cât mai repede, chiar de la meciul de sâmbătă, cu… ”U Cluj.