Ministerul Energiei a anunţat, triumfalist de parcă ar fi anunţat victoria de la Podu Înalt şi citând barometrul european EUROSTAT, că "Prețurile plătite pentru energia electrică și gazele naturale de către români (sunt, n.n.), printre cele mai mici din Uniunea Europeană". Că "România a avut în a doua jumătate a anului 2023 al treilea cel mai mic preț plătit de populație pentru gaze naturale și al cincilea pentru energie electrică". Şi că "Prețul gazelor naturale pentru gospodăriile din România (0,0563 EUR/kWh) a fost al 3-lea cel mai mic preț din UE și la jumătate față de prețul mediu înregistrat la nivelul Uniunii (0,1125 EUR/kWh)".

Dacă ai văzut România doar în ghidurile turistice, în concediu la Mamaia sau în pozele de pe reţelele sociale şi ai zero idei despre cum e viaţa pe la noi, ai spune că uite domnule, ce loc fantastic, ce oază de boierie într-o uniune care se ambiţionează să-şi dea cu stângul în dreptul, dar te convinge, mai cu blândeţe, mai fără, că aşa e bine şi sustenabil. Că, în ciuda crizei energetice care există mai ales în scopul de a ţi se impune chestii "verzi", uite că la ei, la români, e blândeţe şi preţuri mici spre pitice la ce ne doare mai tare, căldura şi lumina..

Preţul e scăzut, că e compensat

După surlo-trâmbiţeala de început, citatul din spusele ministrului energiei, Sebastian Burduja, te mai întoarce cu faţa spre realitate. El spune că "Avem încă o confirmare că schema de sprijin a consumatorilor de energie din România funcționează. Eurostat confirmă că românii plătesc printre cele mai mici prețuri din Uniunea Europeană. Am prelungit schema și ținem sub control prețurile la energie electrică și gaze naturale până la 31 martie 2025. Deci, practic protejăm populația și firmele de posibilele fluctuații de preț inclusiv pentru iarna viitoare.”.

Deci practic preţul e scăzut nu pentru că e el mic de felul lui ci pentru că e compensat prin "scheme de sprijin". Nu e scăzut pentru că noi deşi avem gaz, îl recumpărăm de la alţii, la preţ de bursă. Că am ucis o termocentrală (cea "conservată" de la Mintia, pentru cine întreabă) care, cel puţin la înfiinţare, producea 10% din energia României, Şi toate acestea graţie guvernărilor din ultima vreme, nu contează culoarea.

Ar putea fi şi mai mic şi nici nu ar trebui aşa de compensat preţul acela la energie, dar din tariful pentru care "românii trebuie să scoată din buzunar", peste jumătate înseamnă taxe, chestii şi adaosuri, că de aia nu vedeţi băieţi isteţi din energie locuind la garsoniere şi conducând loganuri şi nici nu vă loviţi de ei la piaţă când luaţi varză pentru murat, că ei sunt undeva pe sus iar noi pe la demisol, social vorbind.

Când nu va mai fi pe compensatelea, Ministerul Energiei nu va mai emite comunicate triumfaliste ci pariez că o va da pe "a, staţi să vedeţi" şi va invoca crize, schimbări climatice, seceta de astă vară, războiul din Vietnam, ordine şi directive venite de la Europa şi îţi va mai oferi, părinteşte, sfaturi despre cum să faci baie cu apă rece şi cum să stai în frig şi întuneric cu o haină în plus pe tine, ca în vremea lui "pe când nu eram sclavii Europei".

Concret, cu energia COMPENSATĂ, noi ne situăm, la ieftineală, după Ungaria, Croația și România la categoria consumatori casnici. Cel puţin Ungaria cea "rea" şi nesupusă are şi ea o schemă de compensare care şi ea merge. Deci prezentarea generală la modul "realizările Epocii ce cu îndreptăţită mândrie o numim…" este sabotată chiar din inetrior: Suntem (destul de) ieftini pentru că există o schemă de sprijin. Nu mai e schema, nu mai suntem ieftini.

Preţul e mic, dar salariile cum sunt?

O altă mostră de făţărnicie şi chiar de manipulare (dar pe care o scapă "fact checkerii" că ei vânează altceva) este că TOTDEAUNA, în orice analize privind preţurile la energie şi în general la orice, când e vorba de "vai ce ieftin e la noi pe când la UE uite cum e deci trebuie să vă scumpim", se uită, absolut intenţionat, cel mai important aspect: banii. Salariul. Care dincolo de categoriile bugetare veşnic protejate şi satisfăcute şi de câteva enclave urbane de succes, ca să nu spunem şi de cei care lucrează "dincolo", bate cu ceva spre şi peste minimul pe economie, rareori atingând ipoteticul "salariu mediu", care e doar o chestie statistică ce nu o vezi în realitate.

Şi aici avem de-a face cu triumfalismul oficial. Cand e vorba de salarii, aflăm că România e foarte tare pentru că anul acesta am avut cea mai mare rată de creştere a salariului minim pe economie. Ceea ce e cam vrăjeală, pentru că noi suntem cam praf la capitolul ăsta, fiind pe locul 4 (patru) în UE, locul patru de la coadă, sub noi fiind Letonia, Ungaria și Bulgaria.

Până ajungem la normalul ţărilor colege din Europa cu care comparăm preţul la energie, să ne amintim şi despre ce salarii minime, oficiale sau nu, sunt pe acolo, şi care e paritatea leul-euro. Plus de asta, încă o chestie amuzantă, salariul minim este calculat la nivelul brut. Adică înainte de a intra statul în el să-şi ia taxele normale sau de şmecher. Deci dacă la România salariul minim pe care-l fâlfâim cu mândrie ca mare realizare a lui 2025, cel de 4.100 lei lei pe lună, adică în euro, 824,14, după ce ţi se ia tot ce ţi se ia, rămâi cu 2.458 lei adică tot în euro, 494,08. Adică fix pix.

În plus, România este chiar fruntaşă la taxe pe salariul minim: locul 1 pe UE, la băgat mâna în buzunarul omului: 40,85%. Adică aproape jumătate din ce munceşti tu îţi ia statul. Asta în vreme ce ţările vecine au guverne mai puţin fomiste: Slovacia, Bulgaria, Polonia, Ungaria. Plus că la noi scumpirile se ţin lanţ, adică la o piţi-creştere de salariu avem o multi-creştere de preţuri.

A vrei să comparăm cu Europa, păi uite în ţările cu administraţie praf care abia pot fi guvernate şi unde sărăcia e la ea acasă, cetăţenii lor, sărmani, rămân la un salariu net din salariul brut de 1.000 de euro, cu 70% din salariu în Germania, iar în Olanda cu aproape 75% Sârbii, bulgarii şi grecii de râd şi ei în nas cu ale lor 62,5%, 65,3% şi 67%.

OK, avem printre cele mai mici preţuri la energie din Europa. Şi salarile la fel, dar asta nu se pune în discursuri şi comunicate.

Şi ei vin şi ne spun că vai, ce preţuri mici sunt la energie în România. Şi mai vor să fie şi crezuţi. O vom face după ce, să zicem, vor trăi doi ani din salariul acela minim pe economie.