În urmă cu câțiva ani, eram impresionați văzând ordinea și solidaritatea japonezilor loviți de un cataclism. A venit rândul spaniolilor să fie greu încercați de o dezlănțuire a naturii cum rar s-a văzut. Spaniolii, cu spiritul lor latin, nu-s tocmai un etalon al organizării minuțioase, dar mostra de solidaritate pe care ne-au oferit-o e una care îți administrează o doză de speranță. Probabil că mulți au rămas impresionați de imaginea aceea cu o sută de mii de oameni veniți să își ajute semenii loviți de furia naturii. Cu lopeți, mături, găleți, spaniolii și-au pus la bătaie mâinile și inima pentru a diminua suferința celor ce nu au scăpat de efectele dramatice ale inundațiilor și, privindu-i, te încearcă un amestec de admirație și gust amar. El, gustul amar, rezidă în conștientizarea faptului că o asemenea solidaritate e greu de crezut că s-ar putea manifesta și pe plaiurile noastre. Doamne, dă, să nu fie cazul! 

Mi-am amintit de tragedia de la „Colectiv” și de mobilizarea sunată în numele solidarității, demers care a virat brusc pe șoseaua politică. Nimic de zis, revolte cu iz politic am văzut și în Spania, însă, înainte de toate, acolo a fost vorba despre o mișcare de proporții pentru ajutorarea unor oameni aflați în suferință. Am avut sentimentul că privim manifestarea neregizată a unității, nicidecum o mobilizare orchestrată în interes politic, așa cum s-a întâmplat în alte momente de cumpănă. Unitatea oamenilor simpli poate valora mult mai mult decât acțiunile formale ale unor guvernanți speriați, doar că acest lucru trebuie conștientizat.

Empatia, solidaritatea, valorile solide ale umanității, tot mai topite în marasmul alimentat de îmbătații de progres iluzoriu, ar putea salva această lume, ce pare să plutească în derivă pe apele tulburi formate de cataclismele morale. Așa cum inteligența artificială o sufocă pe cea naturală (deși prima e produsul celei de a doua) și trăirile firești sunt înghesuite de manifestările ipocriziei, ignoranței și ale alienării sufletești. Dincolo de catastrofa în sine, de victimele directe și indirecte ale inundațiilor din Spania, acea puternică imagine devenită emblema solidarității e un semn de viață, e mărturia faptului că umanitatea nu a fost cu totul înghițită de balaurul dezumanizării.