Unele investiţii hai să zicem că sunt utile, ca de exemplu pistele de biciclete. Altele sunt necesare, ca de exemplu repararea străzilor sau, acum a Podului Gării. Sau schimbarea regimului de înălţime pe Dumbrăvii, ca să poată construi şi omul un bloc acolo, P+3+R, spaţii comerciale la parter, locuinţe+birouri la etaj, din micile lui economii. În mod sigur toate sunt profitabile cuiva şi nu ne referim aici strict la cetăţeni. Problema începe atunci când te apuci să faci schimbări majore unde nu e neapărat nevoie de schimbări majore. Ca de exemplu în parcurile Sibiului. Cele istorice în special.

Un oraş istoric ar trebui să aibă parcuri istorice, nu?

Aproape m-am obişnuit cu acoperişurile cu "ochii Sibiului" chiorâţi prin mansardări, ca şi cu mansardările în general, din zona istorică. Nu ne miră nici casele-monument lăsate să cadă singure, subiect asupra cărora vom reveni. Dar să ai parcuri vechi, de pe vremea când alţii vorba aia, se scobeau în nas cu băţul şi să nu profiţi de asta şi să nu le refaci aspectul de vechi, de ORIGINAL, care ar vinde mult şi ar aduce şi profit şi imagine şi vizitatori, ci să le modifici de dragul modificării, e greu de înţeles, chiar dacă ştii că la Sibiu totul este posibil, urbanistic vorbind, şi nu te mai miri aşa.

Parcul Sub Arini datează din 1857 şi a fost, în perioada lui romantică şi de aur, amenajat în stil englezesc, adică s-a mizat în primul rând pe aspectul natural, sălbatic, cu mici urme de "civilizaţie" romantică (fântâni, foişor, bănci, podeţe, cărări). Toate intervenţiile asupra lui au stricat, treptat, aspectul frumos şi natural al locului, prin betonări, asfaltări, defrişări, "amenajări" ca să nu mai pomenim de distrugerile generate de diverse manifestări publice sau cu public care au loc mai nou pe acolo. În loc să se lucreze la revenirea sa la aspectul original, care ar aduce Sub Arini-ul la valoarea sa adevărată, aflăm de reabilitări ciudate care miros mai mult a betoane şi construcţii decât a natură şi încurajarea ei. Sunt curios dacă şi la Viena cu care se tot compară Sibiul la zile mari există proiecte de "reabilitare" prin modificare a parcurilor faimoase de acolo. Că în imagini văd tot aspectul lor original, de parc vienez, nu de proiecţie CAD transpusă în natură.

La fel şi parcul ASTRA, cel în cauză. Este şi el vechi din 1879. Era Stadtpark – Parcul Orăşenesc. Arată aşa cum îl ştim acum din 1926. WC-ul public poate fi şi el catalogat ca istoric, datând din 1937. Statuile de pe aleea cu statui au fost amplasate şi ele la începutul anilor '70. O modificare majoră dar nu neapărat negativă a fost făcută în 2007, când s-a construit fântâna arteziană. Cu intervenţii minore, care ar ţine doar de curăţirea de anumite reziduuri vegetale şi o refacere a gardului viu (refacere nu desfiinţare, dar văd că asta e o altă boală, să dispară din vegetaţie). Plus ceva lucrări de refacere a aleilor actuale AŞA CUM SUNT. Fără experimente peisagistice şi inovaţii nenaturale. Dar se pare că alţii doresc altfel. La cererea cui şi în baza cărui motiv?

Au cerut sibienii modificarea Parcului ASTRA? NU

NU. În mod sigur nu s-a cerut public aşa ceva, iar aceasta se poate verifica oricând chiar dacă citeşti comentariile revoltate de la articolele pe subiectul "Parcul ASTRA". Şi revine, obsedant, întrebarea dacă a existat o consultare publică înainte de a se demara "reabilitarea" prin transformare în altceva a Parcului ASTRA. Şi noi am fost curioşi şi am căutat.

Din câte ne-a ieşit, apare că NU A EXISTAT o consultare publică privind modificarea Parcului ASTRA. Pe pagina oficială a Primăriei, la capitolul "Proiecte de hotărâri supuse dezbaterii publice", nu există nimic, nici despre Parcul ASTRA, nici despre altceva. Ce să tot întrebi atâta publicul, mai bine îl pui în faţa faptului împlinit, că aşa e în democraţie, cum a fost şi cu schimbarea numelui străzii Spartacus în Carl Wolff.

Am căutat şi pe net, că poate-poate aşa om găsi, chiar dacă riscam ca adevărul să strice o ştire bună. Dar nici acolo, nimic. Chiar dacă beneficiarii parcului sunt sibienii de rând şi eventualii turişti, nu firmele implicate, nu birourile de arhitectură sau semnatarii de avize.

Avantajele modificării parcului, la analiză

În proiectul CL privind Parcul ASTRA, apar menţionate şi anumite "avantaje socio-economice şi de mediu" care vor apărea în urma modificării locului.

Unul dintre ele este "efectul pozitiv asupra utilizatorilor prin îmbunătăţirea aspectului legat de siguranţă şi confortul acestora". Deci în felul în care e acum Parcul ASTRA, el nu (mai) e sigur şi nu e confortabil? Iar parcul generează celor care trec pe acolo un efect negativ? Păi la cât este el de populat în orice zi vrei, inclusiv iarna, reiese că aşa cum e el acum, este arhisuficient. Sentimentul de siguranţă mai scade în unele zile, când pe partea dinspre Unirii, apar nişte personaje mai aparte, dar nu cred că prin reconfigurarea aleilor şi amenajarea de pergole ori tăieri de copaci, se poate rezolva problema. Sunt curios câte momente au petrecut în acel parc semnatarii acestei fraze şi cum de şi-au dat seama că exact prin modificările aduse se va rezolva problema.

Apoi mai avem "modernizarea elementelor arhitecturale", "dar şi conservarea cadrului vegetal existent". Ce nevoie este de "modernizare" la un parc istoric? Cine a cerut asta? Cât timp o să mai facem salata asta de vechi cu adaos de modern, doar pentru ca să mai cheltuim nişte bani iar alţii să îi primească? Cât despre "conservarea cadrului vegetal", se cam bate bot în bot cu "copacii declaraţi exemplare fără valoare deosebită" şi cu foarte confuza exprimare "exemplarelor mature propuse pentru tăiere", care lasă loc liber la orice mişcare de drujbă, necesară sau nu? Înţeleg că la Sibiu, standardul de parc este o chestie cu gazon şi alei şi mobilier urban de orice fel numai inestetic să fie, cât mai mult scutit de coroanele copacilor care fac umbră, un ceva gen Belvedere sau movila şi locurile de joacă din Ştrand numite, comic, parc?

Să mergem mai departe: "facilitarea activităţilor pentru petrecerea timpului liber al cetăţenilor". Păi în parc vii să stai la umbră. Să respiri aer curat de la copaci, că şi aşa Sibiul e vai de steaua lui la spaţii verzi, oricâte jonglerii s-ar face din mouse, să ai ceva linişte la dispoziţie, să stai pe bancă, să citeşti, să te uiţi la oameni, să bei apă. În cazul parcului nostru, să mai bagi o tablă, un şah sau alte jocuri cultural educative de succes.

Urmează o mostră de neo-limbaj de lemn "erste klasse", vorba aceea: "îmbunătăţirea aspectului urbanistic și peisagistic al zonei, prin realizarea unor zone de recreere, care să atragă oamenii într-un loc de oprire şi petrecere a unui timp relaxant de calitate"

Păi o zonă istorică are nevoie de "îmbunătăţiri" de aspect urbanistic? Calitatea ei e că e zonă istorică. Dacă îi bagi adaosuri de artă urbană de mileniu trei doar pentru că aşa consideră proiectanţii, atunci nu mai e istorică. Putem demola Turnul Sfatului pentru a-l reface din beton şi sticlă, că e mai trendy, îl numim la fel şi gata? Aspectul peisagistic poate fi doar întreţinut şi "reparat", când e cazul. Zone de recreere sunt şi acum, iar ca să betonezi altele chiar nu e nici cazul, nici nevoie. Loc de joacă e pe Coposu berechet şi e şi nefolosit. Bănci sunt şi acum, iar "timp relaxant de calitate" se poate şi fără tăieri şi modificări de trasee de alei şi demolări de fântâni.

Aceasta o consider comică chiar: "îmbunătăţirea condiţii lor de viaţă a localnicilor prin crearea unui spaţiu de refugiu în centrul oraşului, într-un cadru armonios, menit să accentueze intimitatea spaţiu lui şi să aducă un plus de valoare zonei".

O dată că sună la fel de frumos ca o frază din vremea lui Ceauşescu deapre noile "condiţii de muncă şi de viaţă". Apoi nu văd cum îmbunătăţeşti condiţii de viaţă prin două pergole, un monolit de bazalt, un loc de joacă, un super wc public şi o arteziană care înlocuieşte altă arteziană. Spaţiu de refugiu e şi acum, fără atâtea schimbări. Cadrul este armonios aşa cum e el acum, plus că e ISTORIC, de aproape 100 de ani. Despre intimitatea spaţiului vom vorbi când lumea nu se va înghesui în parcuri ca la coadă la Pacea când boga "Lanţul amintirilor" sau seria cu Piedone, că acum nu mai ai intimitate nici în mijlocul pădurii şi asta denotă că spaţiile verzi şi de relaxare DIN oraş (nu de pe la guşterlanduri sau belvederi) sunt extrem de insuficiente. Asta cu plus de valoare nu ştiu de unde a fost luată, că ţin să vă informez din nou, că plusul de valoare într-o zonă istorică, în cazul în care nu ştiaţi, îl dă aspectul istoric nu struţocămilismul made in Sibiu sau hipstereli ambientale ca la Bucureşti.

Momentan atât şi, ca de fiecare dată când abordăm acest subiect, spun că vom fi cu ochii pe ei. Nu de alta, dar să nu se transforme iarba în betoane şi potecile în magistrale de să poţi întoace maşina pe ele. Pe data viitoare sau pe mai curând, că poate iar ne pică un „drept la replică”.