Sibiul, un oraş tolerant cu evreii? Nu prea, spre deloc

Că tot a comentat cineva că citez din ziare neimportante (sau ceva de genul ăsta) uite aici, avem "Gazeta Sibiului". În ediţia sa din 11 noiembrie 1940 titra sec şi legislativ că ministrul muncii şi al ocrotirilor sociale, legionarul Vasile Iaşinschi, a emis un decret lege prin care "se prevede obligaţiunea tuturor întreprinderilor de a concedia din intreprinderile lor pe salariaţii evrei, cel mai târziu până la 31 Decemvrie 1940. Locurile devenite vacante prin plecarea evreilor se vor ocupa de către români. Salariaţii evrei concediaţi vor fi întrebuinţaţi pentru lucrări de utilitate publică după normele ce se vor stabili ulterior". Același ziar prezenta la fel de impersonal, că "Evreii nu vor mai putea exercita meserii" (în 28 martie 1941) și se oferea, pentru clarificare, definiţia oficială a evreului din România: "Se vor considera evrei toţi acei care au un părinte sau un bunic evreu. Nu sunt evrei cei ai căror bunici s'au botezat înainte de naşterea părinţilor. Faptul de a fi aparţinut cultului mozaic, este o dovadă legală pentru stabilirea calităţii de evreu. Ba mai mult, "faptul de a fi aparţinut unui alt cult decât cel mozaic nu formează nici prezumţia, nici dovada pentru stabilirea etnicitaţii neevreşti". În acelaşi an, pe 20 decembrie, se anunţa altă măsură de „salvare” a României: "Tratamentul bolnavilor de către medicii evrei trebue să înceteze la 31 Decembrie". Decizie luată de Colegiul Medicilor din România.

Sibiul în era lui "Interzis evreilor"

Ziarul "Ţara" (pe care l-am mai citat în alte articole, a apărut la Sibiu în vremea războiului, între 1941 şi 1945), ca orientare era cu cine trebuie. Adică până la 1944 era cu naziştii şi Antonescu, apoi, s-a dat cu ruşii şi "ai noştri". Pe 5 mai 1941 însă, prin condeiul lui Oprea Ştefan, explica sibienilor cât de bine e să confişti de la evrei ca politică de stat. Ca justificare, ţi se spunea că evreii sunt "nişte oameni care pe lângă că nu au nimic comun cu sufletul poporului românesc, dar au fost şi potrivnici acestui neam, atunci când au putut". Şi că "ei au fost aceia care au otrăvit satele noastre" şi "au sărăcit şi au batjocorit pe ţăranul român şi munca lui". Pentru sibienii multiculturali, pe 14 mai 1941 rula la cinematograful "Apollo" (actualul Teatru Naţional "Radu Stanca", "la cererea generală", "minunatul film "Evreul Süss", o producţie propagandistă nazistă.

Acestea erau vorbele. A venit însă rândul faptelor locale. În "Ţara" din 9 iulie 1941, cineva care se semna Gabian, jubila de bucurie alături de concetăţenii români şi germani ai Sibiului despre cum proprietarul de la "Împăratul Romanilor", "domnul Gündisch junior", a avut multbinevenita iniţiativă de a interzice accesul evreilor. "În sfârşit am ajuns să-i alungăm pe evrei şi din restaurante şi cafenele. Cu pierderi sau fără pierderi, restauratorii noştri, de la cei mai mari până la cei mai mici, au luat această sănătoasă hotărâre, care numai cinste le face. Începutul l-a făcut d. Gündisch junior, patronul localului "Împăratul Romanilor“, care a afişat primul biletele salvatoare, "Evreii nedoriţi"… cu alte cuvinte fiii lui Izrael, nu mai au ce căuta în localurile creştine" (…) Noi înregistrăm cu deosebită satisfacţie această măsură salvatoare – pornită chiar din sânul patronilor, fără să mai aştepte vreun ordin de sus – şi sperăm că ea va fi luată pe întreagă raza a municipiului nostru, nu numai în acest compartiment, ci şi în altele tot atât de delicate" (articolul "Dispar cuiburile trişorilor"). Treaba avansează iar la 1 august acelaşi an, toţi evreii între 16 şi 50 de ani din Sibiu, apţi medical erau trimişi la muncă. Ce făceau? Lucrau la "exploatarea de pietriş în carierele din judeţ" şi "pentru repararea şi consolidarea şoselelor distruse de puhoaie". O altă "salutară măsură", de data asta a primăriei a fost făcută publică tot de ziarul "Ţara", la 5 octombrie 1941. "Constatând că elementul evreesc contribuie într’o măsură excepţional de mare la scumpirea alimentelor, etc. pe piaţă. Interzicem cu desăvârşire accesul evreilor pe pieţele municipiului înainte de ora 10 a. m. Negustorii de orice categorie cari vor transporta alimente de orice natură la domiciliul vreunui evreu, vor fi, pe lângă retragerea autoririzaţiei de vânzare, aspru pedepsiţi", se scrie în ordonanţa emisă de primăria noastră.

Cum au reacaţionat sibienii cei openminzi şi europeni? "Populaţia Municipiului Sibiu primeşte cu vie satisfacţie această măsură care va pune de acum încoace stavilă speculei, în ajutorul căreia banul jidovesc, dat fără multă cumpătare, sărea întotdeauna". Şi se continuă: "Trebue să ştie şi aceşti fii ai gettoului că s’au dus vremurile în cari banul îngenunchea la picioarele lor totul. (…) Iar negustorii cari căutau să se îmbogăţească, să ştie şi ei că astăzi în Noua Românie a Mareşalului Antonescu comerţul a fost ridicat la rangul de demnitate naţională. Această demnitate îi va împiedica de acum îi să furnizeze duşmanilor recunoscuţi ai Neamului nostru, Evreilor, alimente înainte ca Românii să se fi aprovizionat. S’ar mai cere un singur lucru: controlul sever, ca nu cumva vreunul din "inofensivii" fii ai Iudei să se strecoare înainte de vreme pe piaţă".

Mare scandal la gară. Cineva a vrut să ajute evrei trimişi spre lagăr

Încheiem perioada cu "O întâmplare regretabilă şi suspectă" ce a avut loc în gara Sibiu pe 9 august 1941 (aceeaşi "Ţara", ediţia din 10 august). Un vigilent, paznicul C.F.R. Gavril Ungureanu şi-a făcut datoria de a opri două evreice "de a trece liniile pentru a putea ajunge la unul din trenurile cu evreii destinaţi lagărelor de muncă". S-a lăsat cu scandal că "a fost bătut din cauza aceasta de agentul de poliţie Vasile Moldovanu". "In urma acestei regretabile şi suspecte întâmplări", Tribunalul Militar din Sibiu l-a arestat pe poliţist. Evreii bănuim că au ajuns "cu bine" în lagăr fără alte probleme ca în Gara Sibiu.

Gata războiul, pornim din nou împotriva saşilor, că am schimbat tabăra

Românii nu au probleme în a se schimba radical odată cu moda politică adoptată voluntar sau impusă. După ce şi-au apărat fiinţa naţională împotriva maghiarizării, după ce au luptat să-şi câştige un loc egal cu minorităţile "superioare" (saşii şi/sau maghiarii) în geografia fizică şi socială a Sibiului ca parte a statului român, după ce au luptat cot la cot în numele purificării locului şi naţiilor împotriva evreilor, acum, la vremuri noi, obiceiuri noi. Sau înnoite. Sub oblăduirea forţelor "progresiste" aduse la putere cu logistica Uniunii Sovietice şi a regimului comunisto-stalinist care deja îşi întindea umbra peste ţară, românaşii noştri acum se aliază cu evreii care paradoxal nu mai sunt "jidani", în luptă cu noul (sau vechiul) duşman: saşii, care nu mai sunt aliaţi împotriva evreilor. Acum saşii devin persoane de neîncredere, de la sugar la octogenar, pentru că au fost nazişti . Ce e drept, a fost aici şi meritul minorităţii germane care, în majoritatea ei, a aderat la ideologia nazistă a „rasei superioare” şi a Germaniei "über alles in der welt" şi care a îngroşat rândurile voluntarilor în trupele combatante SS. Nu eram nici măcar originali la faza asta. Propaganda post-război, inclusiv cea a aliaţilor occidentali, a fost de a demoniza Germania şi întregul popor german, care, la fel, indiferent de vârstă, era socotit, la vrac, inamic. Un ziar stângist sibian, "România viitoare", apărut în anii 40-după război şi '50, este expresiv pentru noua "toleranţa" ce domnea la Sibiu.

Într-o relatare din ianuarie 1945 despre adunarea generală a comitetelor sindicale de fabrică din Sibiu, apare, hop, un etnic german: Dezideriu Lindner. Era o rara avis: "vechiu luptător pentru cauza muncitorească", sas care, spre deosebire de co-etnicii săi "a mers pe adevăratul drum, acela al luptei împotriva hitlerismului". Tov. Lindner, pe lângă faptul că este încântat că e trimis la muncă în URSS, îşi mai înfiera fără greţuri naţia, acuzând-o de nazism: "Politica de distrugere a Iul Hitler a fost susţinută de 99% din saşii din România. Astăzi acest popor este chemat, prin măsurile cunoscute (trimiterea la muncă în URSS) să se reabiliteze". "De felul cum vom şti să ne achităm de sarcinile e ne stau în tată, depinde telul cum vom fi trataţi de popoarele Uniunii Sovietice", spune tov. Lindner. În aceaşi articol se mai loveşte în saşi fâcăndu-se apologia deportării în Rusia: " Aproape 100% din populaţia săsească de la noi a ajutat în toate felurile hitlerismul. Acum are datoria să meargă să repare ceea ce au distrus bandele lui Hitler. Aceasta este o datorie şi aşa trebue înţeleasă".

"Saşii sunt hitlerişti"

O spune editorialistul F. Alexandrescu de la "România Viitoare", pe 29 martie 1946. Bazat pe unele incidente reale care au avut ca personaje saşi agresori, autorul porneşte moara etichetărilor: "Ţara noastră a avut prea multe de pătimit din partea saşilor hitlerişti cari la un moment dat s-au erijat în stăpânii acestor meleaguri"; "Trecutul saşilor hitlerişti mai ales în anii ce au precedat războiul şi în timpul războiului ne obligă să fim vigilenţi şi să cerem vigilenţă celor în drept, în special faţă de populaţia săsească hitleristă". "Credem că nu există nici un om cu judecata integră care să nu fie de acord cu noi: saşii hitlerişti au fost colaboratori efectivi ai fascismului în răsboiul acestuia împotriva civilizaţiei"

Iar saşii "hitlerişti" nu erau doar hitlerişti, ci şi colaborau cu "reacţionarii" care puteau fi oricine nu se încadra în tiparele slăvirii comunismului şi a eliberatorului sovietic: "Saşii hitlerişti în complicitate cu rămăşiţele reacţionare duc activitatea lor de provocare, pentru că nu sunt în stare şi nu vor să se încadreze la realităţile democraţiei constructive ale ţării noastre". Tot ei, saşii, sunt incorigibili: "nu au dat nici un semn de îndreptare, nici un semn din care să reiesă că şi-au recunoscut greşelile din trecut şi că sunt dispuşi să nu le mai repete. Scopul lor este să lucreze la prăbuşirea regimului nostru democratic. Saşii hitlerişti dau dovadă că au rămas şi mai departe adepţi încarnaţi şi incorigibili ai hitlerismului. Pentru aceasta în interesul apărării democraţiei noastre va trebui să fim vigilenți curmând de la început orice posibilitate de repetare a asemenea provocări de tip fascist". Acum, sincer, ceea ce se scria în interbelic despre ei în gazetele româneşti era pistol cu capse faţă de ce ură generalizată apăruse imediat după război.

Cum să "scapi" de deportare: îţi schimbi etnia sau te căsătoreşti cu români

"România viitoare" continuă pe durata anului 1945 să fie "atentă" la comportamentul minorităţii germane din Sibiu şi nu doar din Sibiu. Aflăm astfel, din editorialul "Cameleonii" din 10 aprilie 1945 o stratagemă de a "fenta" deportarea – schimbarea naţionalităţii. Astfel saşii devin cehi sau maghiari sau chiar… evrei. "Nu pot să înţeleg de ce şi cum şi-au putut transforma originea aşa de repede indivizi cari până acum câteva luni îşi purtau cu emfază numele şi portul? Nu pot să înţeleg cum se poate ca până ieri să fi fost de origine etnică germană, iar astăzi să fii de origine etnică maghiară, cehă, ebraică, polonă, etc. Oare sângele se poate schimba cu o singură ţidulă iscălită peste noapte?" Ofensiva continuă, iar Mircea Băjescu scrie pe 8 mai 1946, "Saşii, factori de corupţie".

Se revine la tactica schimbării naţionalităţii pentru a scăpa de deportarea în URSS. Şi adaugă un nou element cu care minoritarii germani vor să se dez-germanizeze: căsătoria mixtă cu românii. "Este vorba de căsătoriile săvîrşite în ultimul timp, de către unii români, cu săsoaice, cu acele femei care nu de mult ne dispreţuiau, socotind ca o erezie legătura cu elementul românesc". Relele intenţii sunt "Cine crede insă că această nouă orientare este rezultatul sincerităţii, se inşeală. Ca şi in privința schimbării naţionalităţii şi in aceste căsătorii, sunt călăuziţi de aceeaşi intenție de camuflare a adevăratelor sentimente. În conştiinţa saşilor nu s'a schimbat nimic. Gândul şi năzuința lor este aceeaş şi nimeni şi nimic nu poate stăvili pornirile ce stau de veghe in structura lor milenară".

*

Am publicat aici doar o mică parte, cea care a răbufnit în presă, a mentalităţii şi a comportamentului locuitorilor din Sibiul "tolerant" şi "multicultural". Acum însă este altceva. Sibiul a evoluat. Românii îi regretă pe saşi, ba chiar unii dintre ei se germanizează în comportament, doar ca să arate cât de tare au fost pocniţi de multiculturalism. Saşii sunt foarte puţini şi apar doar la ocazii festive. Acum duşmanul comun al "civilizaţilor" sibieni este altul: "sudiştii" care au venit în oraş şi care "strâcă" Sibiul. Cine nu crede, să se apuce de citit comentariile din online. Va vedea că "spiritul" sibian nu a pierit.