Instituțiile de cultură ale Sibiului, dar și mulți dintre cei care lucrau în teatre, muzee, biblioteci, reviste de cultură, care frecventau cenacluri sau cinecluburi sau care activau în uniuni sau asociații de creație erau, înainte de 1989, în atenția Securității. Documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) dovedesc dimensiunea   de la Sibiu și eforturile pe care ofițerii le făceau pentru a  se achita de sarcini. Ca o curiozitate, serviciul care răspundea, între altele,  în Securitatea sibiană de acest domeniu  (Serviciul 1/B) a fost condus încă din 1979  (pe când era căpitan) de un ofițer care avea să ajungă ulterior, pentru o vreme, șef al  structurii județene a SRI.  

Securitatea avea misiunea de a se asigura că pe scenele teatrelor nu ajung piese care ˝nu corespund˝, că în creațiile literare nu scapă ˝șopârle˝ (în presă, în volume de proză sau poezie) și că, deci, nu se face  propagandă potrivnică țării,  că angajații instituțiilor de cultură nu întrețin relații dubioase cu străini sau instituții străine (ambasade, redacții occidentale, organizații) etc. Securitatea încerca, deci, între altele,  ˝ să cunoască și să prevină ˝. Firește, nu singură! Avea alături și alte instituții precum cea a cenzurii,  asigurată prin slujbașii  diferitelor  comitete și consilii.

Pentru îndeplinirea sarcinilor Securitatea  răspundea, nu glumă.  Bunăoară, în septembrie 1989, căpitanul care asigura  direct în Serviciul 1/B munca in domeniul  artă-cultură se alege cu mustrare scrisă fiindcă în Revista Transilvania a apărut o poezie ˝în dezacord cu cerințele oficiale˝. Era vorba despre ˝Elegie pentru o farmacista˝, creația  lui Gabriel Chifu.

Dar misiunile Securității nu se limitau, în zona culturii, doar la asta. Se întocmeau note și rapoarte în legătură cu starea de spirit în instituții, cu privire la chestiuni administrative (angajări, decizii, stocuri, planuri de pază, consumuri de resurse etc), se instala și utiliza tehnică operativă, se urmăreau străinii cu care colaborau instituțiile… Era un volum de muncă despre care deseori ofițerii… ˝ băteau șaua ˝enumerand în  documente  multitudinea zonelor  de acoperire : instituții cu sute de angajați, uniuni de creație și cenacluri cu sute și zeci de persoane implicate. În 1986, spre exemplu, un control intern efectuat ˝de la centru ˝ la Securitatea Sibiu în problemele  artă-cultură și presă confirmă că domeniul (teatre, muzee, biblioteci, case de cultură, cinematografe, reviste, cenacluri, librării etc) era controlat informativ prin 69 de surse, dintre care 27 aveau statut de informatori. 

Cu un an înainte, în 1985, doar  la Întreprinderea Cinematografică Sibiu (cea care administra cinematografele din județ), Securitatea avea 7 surse. La Uniunea Artiștilor  Plastici din Sibiu avea 3 surse și așa mai departe. În anul 1988, Securitatea raporta 17 surse la Poligrafia sibiană, o sursă la Revista Transilvania, două surse la Centrul de Librării și o sursă la cotidianul Tribuna.

 SECURITATEA, INETRESATĂ DE ACTORI, SCRIITORI, MUZEOGRAFI…

Oameni de cultură  precum Constantin Noica, Cornel Irimie (fondatorul Muzeului în aer liber din Dumbravă- despre care sibienii.com a scris pe larg aici) și  Alexandru Avram, scriitori  că  Mircea Ivănescu, Vasile Avram, Mircea Braga sau  Joachim Wittstock, actori precum Virgil Flonda sau Cristian Maurer,  poeți ca Dumitru Chioaru sau  Ștefan Găbrian   erau titulari ai câte  unor ˝lucrări˝   realizate de cei de la  Securitatea de la Sibiu, fie acestea  dosare de urmărire informativă sau mape de verificare.

Urmărirea lui Cornel Irimie – documente CNSAS

Poetului sibian  Dumitru Chioaru, spre exemplu, i s-a deschis un dosar de urmărire informativă ()  în octombrie  1985 ca urmare a faptului că a fost semnalat ˝cu manifestări ostile  și cu preocupări de a scrie poezii cu conținut politic interpretabil˝.  Documentele CNSAS arată cum asupra lui Dumitru Chioaru se acționa prin cel puțin patru surse ale Securității. 

˝ Ca urmare a influenței efectuate prin intermediul rețelei informative s-a reușit, mai ales după căsătoria obiectivului, temperarea în mare măsură a lui < Dumitrescu>˝ – scria Securitatea într-un raport din martie 1987. 

Scriitorul, profesorul și ziaristul Vasile Avram, pe atunci director al Școlii Populare de Arte  din Sibiu s-a ales cu dosar de urmărire fiindcă scria și el lucrări cu conținut interpretabil, dar avea și relații catalogate drept suspecte cu cetățeni străini. Se acționa asupra lui prin două surse, ˝cu rezultate favorabile˝. Securitatea plănuia, însă, în 1987, să instaleze în casa lui Vasile Avram mijloace tehnice de ascultare, ca să elimine suspiciunile…

Mihai Constantin era regizor la Teatrul Național din Sibiu și era bănuit că ˝întreține relații cu un element lucrat prin dosar de urmărire operativă de Securitatea județeană Dâmbovița˝. În plus, Constantin deținea  ˝ cărți cu conținut politic necorespunzător  ˝.

Regizorul era turnat de doi informatori din teatru și se plănuia infiltrarea pe lângă el  a încă unei surse. 

Poetul Ștefan Găbrian, muzeograful din Mediaș Peter Weber, actorul Virgil Flonda (acesta, deseori cu numele scris greșit)  erau și ei în urmărire  sau în atenție  pentru manifestări și comentarii ostile sau necorespunzătoare …

Iată o descriere din interior, scrisă de mâna unui securist: ˝Un aport deosebit îl au sursele (numele surselor erau invenția  Securității-n.n), recrutat în 1985, poet valoros care are pătrundere și informează sincer despre preocupările suspecte ale unui număr mare de elemente care gravitează în sfera literar-artistică, (…) , bibliotecară, informatoare cu vaste legături în mediul abonaților la biblioteca județeană, (…) , actor cu legături în rândul creatorilor de artă , , muzeografă….˝- scrie într-un document publicat de CNSAS, din 1986.

Scriitorul Mircea Ivănescu  apare că fiind unui dosar de urmărire informativă în anul 1985, într-o analiză a cenaclurilor și cercurilor literare întocmită de Securitatea sibiană către București. În document se spune că Mircea Ivănescu , redactor al Revistei Transilvania și membru al mai multor cenacluri a fost ˝luat în lucru˝ ca legătură a lui Emil Hurezeanu. Securitatea voia să afle exact conexiunile  scriitorului cu sibianul de la Europa Liberă și să încerce să îl influențeze pozitiv ca ripostă ˝la acțiunile ostile˝ ale postului de radio.

Informarea sursei   prezenta intre artistii Junilor in turneul din strainatate. Documente CNSAS

CAZUL JUNII SIBIULUI

Cel mai probabil o mare bătaie de cap au avut securiștii sibieni după turneul în Statele Unite și Canada al Ansamblului Junii Sibiului, atunci când doi dintre artiștii din delegație au rămas în străinătate . CNSAS a publicat un număr suficient de mare de documente pentru a înțelege că incidentul a făcut valuri. Firește, ca orice deplasare de asemenea dimensiuni și ca orice deplasare în astfel de țări și cea peste ocean a Junilor a necesitat muncă de pregătire informativă. Securitatea sibiană participanții în scopul evitării oricăror incidente, cu accent pe efectele nedorite ale unei eventuale rămâneri peste hotare. Interesant este  că Securitatea a insistat asupra muncii de prelucrare în câteva cazuri despre care aveau indicii că ar putea rămâne și care s-au dovedit a fi false. Fiindcă au rămas alți doi artiști decât cei vizați.

La întoarcere au depus note la Securitate  oficialii care au însoțit delegația ( o sarcină de serviciu de care toți cei care aveau șansa unor astfel de delegații trebuiau să se achite dacă voiau să mai aibă parte de acest privilegiu), dar și o sursă, identificată foarte clar ca fiind interpretul Gheorghe Turda.

Fragment din Nota referitoare la atmosfera din Biblioteca ASTRA. Documente CNSAS

CAZUL BIBLIOTECA ASTRA

Securitatea din Sibiu constată într-o notă nedatata publicată de CNSAS că la Biblioteca ASTRA ˝există o stare de spirit necorespunzătoare˝ generată de scindarea colectivului. Acolo, se spune în nota cu pricina, acumularea de a culminat cu directorul instituției ˝găsit în biroul său, dezbrăcat complet, împreună cu numita…, bibliotecară˝…

Situația era deja cunoscută de autoritățile județene, iar conducerea destituită. Noua echipă avea dificultăți de reorganizare cauzate – zice Securitatea- de interese  personale , dar și de interese sentimentale…

CAZUL LIICEANU-PLEȘU-PALEOLOGU

O întâmplare din care Securitatea sibiană avea să învețe  s-a petrecut în august 1986. Atunci, respingerea participării lui Gabriel Liiceanu la lucrările Universității de vară cultural-științifice de la Sibiu  a condus la anularea prezenței lui Andrei Pleșu și Alexandru Paleologu și la o nemulțumire largă în rândul participanților. 

Practic, Emil Stratulat, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu i-a comunicat lui Gabriel Liiceanu că participarea sa nu a fost aprobată , după ce prezența  fusese anunțată public prin mijloacele disponibile  atunci. Ca urmare a neparticipării sale, au luat decizia de a nu se mai prezența, în semn de solidaritate,  și Andrei Pleșu și Alexandru Paleologu. La urechile Securității au ajuns părerile oamenilor : că Liiceanu nu este lăsat să vină din pricina legăturii cu Noica și a lecturilor de la Europa Liberă. Pentru a combate toate acestea, Securitatea și-a creat propria versiune și a distribuit-o în oraș. Anume că, de fapt, cei trei au avut niște probleme neprevăzute și că au anunțat organizatorii doar în ultima zi…  

Securitatea a criticat stilul de lucru al organizatorilor, iar în anul următor, 1987, și-a luat măsuri proprii și detaliate de monitorizare. Potrivit unui document transmis Direcției 1 a Departamentului Securității Statului, Sibiul a  instruit patru dintre sursele din zona artă-cultură, plus încă trei surse  din alte compartimente, a instalat tehnică operativă în camerele participanților și a adus la conferințele lui Alexandru Surdu și Răzvan Theodorescu un securist < cu pregătirea corespunzătoare> , dotat și cu reportofon pentru inregistare… Așa se face că reproducerea în Nota Securității este detaliată și cuprinde inclusiv o întrebarea arhitectului sibian Doru Boilă. Acesta, după prelegerea profesorului Mihai Chiorean dedicată problemelor globale, a <îndrăznit>  să întrebe care va fi poziția statelor socialiste în ceea ce privește onestitatea datelor furnizate sistemelor informatice internaționale. 

Ce a urmat ? ˝ Numitul Boilă Doru este lucrat în evidența dosarului de problemă…˝ – scrie în documentul CNSAS.

***

Securitatea sibiană a produs tone de note și rapoarte, unele, fără îndoială, relevante pentru siguranța Statului. Altele, însă, necesare pentru doar siguranța regimului sau nici măcar. Resursele puse în mișcare pentru culegerea de informații de colț de stradă este uluitoare și confirmă bolile de care suferea sistemul. În plus, astăzi, toate aceste documente oferă indiciile unei complicități, nu întotdeauna forțată, a unora dintre sibienii de lângă noi…

Nicolae EREM