Articol
Textul de mai jos a fost scris marți după-amiază. Pe seară, am primit vestea retragerii proiectului de hotărâre de pe ordinea de zi. Un gest corect, sănătos, pe care îl considerăm o etapă de așezare a lucrurilor în granițele firescului.
N-aș mai fi reluat subiectul schimbării denumirii străzii Spartacus, dacă n-aș fi constatat (pentru a câta oară?) că nu puțini sunt cei ce se abat, voit sau nu, de la subiectul problemei, târând-o în mărăcinișul unor interpretări aiurea.
Cine e în stare să citească, cu mintea deschisă, nestăpânit de patimi și prejudecăți, ceea ce scriam în urmă cu două zile, putea înțelege că nu personalitatea și etnia lui Carl Wolff reprezentau subiectul semnalului nostru, ci modul în care administrația locală înțelege să ia unele măsuri, ignorând atât transparența ce ar trebui să preceadă un demers administrativ, cât și consecințele acestuia. Ne întrebam atunci dacă locuitorii de pe Spartacus au fost consultați în prealabil, iar acum avem și răspunsul: nu. E o abordare ușor nefirească dar, deh, alegerile locale au trecut, așa că „Măria Sa Cetățeanul” poate fi tratat în cheia ignoranței.
Între timp, am aflat că Dr. Carl Wolff a dat, demult, numele unei străzi din Sibiu, tot în centrul orașului. De ce nu s-o fi făcut până acum, cuvenita reparație? Au trecut, totuși, 34 de ani de când considerăm că am scăpat din chingile unui regim totalitar și cred că ar fi fost timp (și loc) berechet ca memoria lui Carl Wolff să fie păstrată în denumirea unei străzi. Poate că în paralel cu demersurile pentru obținerea avizului de la Comisia de denumiri, reprezentanții municipalității ar fi putut iniția un dialog și cu locuitorii de pe strada Spartacus. Asta e, în realitate, singura problemă a acestei dispute: atitudinea administrației locale față de cetățeni, de contribuabili, oameni ce merită un minim respect.
Alte discuții despre meritele lui Carl Wolff ori despre cum au încercat comuniștii să valorifice imaginea răsculatului Spartacus pot fi temele unor dezbateri organizate în cu totul și cu totul alt context. E foarte ciudat că unii încearcă să ignore adevărata fractură a situației, inițiind divagații pe teme etnice sau istorice. Dr. Carl Wolff și Spartacus nu au de ce să fumeze pipa păcii, pentru că nu au nimic de împărțit. Că unii îi pun artificial în opoziție, e o altă poveste. O fi atât de greu să privim problema direct în ochi și să nu ne risipim în interpretări conexe? Fraților, nu are nimeni nimic împotriva lui Carl Wolff, dimpotrivă, orice om cu scaun la cap îi recunoaște meritele incontestabile. La fel, nu încearcă nimeni să îl transforme pe Spartacus în erou sau chiar zeu local. Problema, după cum am spus, e una ce ține strict de raportarea administrației locale sibiene la cetățean.