Vacanța de vară s-a sfârșit, iar în această dimineață sună din nou clopoțelul. Pentru cei mai mici, ziua de astăzi este una în care, cuprinși de emoții, vor trece pentru prima dată pragul școlii și vor face cunoștiință cu noii colegi. Este un moment pe care, indiferent că ai 30, 40 sau 80 de ani, n-ai cum să-l uiți, e ceva care rămâne întipărit înmemorie și de care fiecare-și aduce aminte cudrag peste ani și ani.

Dincolo de momentele de neuitat din carieră, foști sau actuali sportivi, ori antrenori au undeva, într-un cotlon al inimii, înmagazinate clipele din momentul în care au luat pentru prima dată loc în bancă.

Andy Fazekas este unul dintre organizatorii Red Bull Romaniacs, cel mai dificil raliu hard enduro din lume. Pionierul snowboard-ului în România, multiplu campion național și participand din postura de antrenorla Olimpiada de iarnă, își aduce aminte de prima zi de școală de parc-ar fi fost ieri.

”E puțin spus că îmi aduc aminte de prima zi de școală. Imaginea și mirosul sălii de clasă, vocea gravă a învățătoarei noastre, doamna Ungureanu se numea, și aspectul sobru al acesteia, dar mai ales zâmbetele de încurajare ale părinților mei îmi vor rămâne mereu întipărite în minte.  Am auzit atâtea povești de la fratele meu mai mare, care a mers la aceeași școală, la școala 15, încât atunci când am ajuns pentru prima oară acolo, eram deja familiarizat cu toate ungherele școlii și ale curții”, povestește Andy.

Și nu după multă vreme, spiritul de aventurier avea să-l bage în… ședință cu părinții: ”Nu a durat mult până am escaladat ceea ce mai există și acum acolo, o parte a zidului de fortificație, pentru a vedea ce era dincolo. A fost prima dată când mi-au chemat părinții la școală, care le-au explicat învățătoarei și directorului de atunci că eu m-am născut și locuiam în curtea unei tâmplării pline cu stive de lemne, iar pentru mine cățărarea și explorarea erau principala joacă. Oricum, tot nu am scăpat de dojeneală, nici la școală, nici acasă”.

”Profesorul” premiant

Cine a prins vremurile când CSU lua cele două titluri de campioană națională, n-are cum să nuși amintească de ”Profesorul” Claudiu Muntean, cum ”rupea” plasele panourilor cu aruncări din spatele semicercului. Au trecut mulți ani de-atunci, iar acum e stabilit peste Ocean.

”Îmi aduc aminte prima zi de școală, la Mediaș, la Școala Generală nr.4. Am avut-o învățătoare pe doamna Mariana Bărbat, din păcate a decedat între timp. În primii ani de școală obținusem mai mereu premiul al treilea sau Mentiune. Învățam bine! Eram cuminte, timid, nu făceam probleme nici la școală, nici părinților”, spune ”Profesorul”.

Doamna Dengel, ”cea mai bună învățătoare”

Sebastian Barbu este pilot de raliu, vicecampion național, cu multiple starturi luate și peste hotare în competiții tari.

”Prima zi a fost una dificilă… Nu vroiam să merg, imediat era greu să mă despart de mama!!! Am fost supărat, însă până la urmă datorită învățătoarei lucrurile… s-au schimbat! Am avut cea mai bună învățătoare posibilă, care a făcut lucruri speciale cu noi încă din prima zi de școală”, rememorează el.

Vorbește despre d-na învășătoare Elke Dengel, renumităîn acele vremuri (și nu numai) pentru felul în care reușea să devină ca o a doua mamă pentru copilașii care-itreceau pragul clasei.

Muzica și sportul, materiile preferate

Andy mai spune că nu învăța rău, dar nici nu ar fi putut fi dat drept model. În schimb, la educație fizică și muzică a avut ”10 pe linie”.

”La învățătură nu am fost niciodată un model, deși nu învățam rău deloc. Am încercat să fac în așa fel, încât să nu fiu arătat cu degetul la nicio materie. În schimb, la sport pot spune că eram împins în față, indiferent de disciplină. La fel și la muzică, eu mergând în paralel la vioară și la pian. Cred că au fost singurele materii la care am avut 10 pe linie”, rememorează fostul sportiv.

De la școală, la loturile naționale

”În clasa a V-a, eram deja la Școala Generală nr. 2, tot la Mediaș. O aveam ca diriginte pe doamna profesoară Crișan, profesoară de fizică. Tot așa, învățam bine, eram mai mereu în primii 7-8 din clasă, asta până prin clasa a VIII-a,  când am început să dau prioritate baschetului. Nu a mai durat mult și au început să apară convocările la echipele naționale, la diferite categorii de vârstă.

Despre gimnaziu și stresul examenului de admitere la liceu

Andy a rămas la Școala 15 și pentru clasele V-VIII, iar pe viitorii profesori îi cam cunoștea încă din ciclul primar, astfel că știa de la colegii mai mari destule despre ei și și-a pregătit din vreme modul în care să folosească în favoarea lui cele aflate.

 ”Clasa a V-a nu a însemnat neapărat un mare pas pentru mine. Rămânând în aceeași clădire, i-am cunoscut deja pe majoritatea celor care mi-au devenit profesori. Auzisem o grămadă de povești despre obiceiurile și felul lor de a se comporta cu elevii, informații pe care bineînțeles mi le-am întors în favoarea mea în relația cu ei, atât cât mi-a permis mintea mea de atunci.  După clasa a VII-a, țin minte că a început stresul examenului pentru admiterea la liceu. Fiind la secția maghiară încă din clasa I, îmi doream să rămân în aceeași «constelație» și să intru la Liceul «Octavian Goga», care împărțea aceeași curte cu școala la care eram”, mai spune fostul snowboarder.

Deapănă cu colegii ”Amintiri din copilărie”

Sebi mai spune că a avut parte de colegi cu care s-a înțeles tare bine, cu care se întâlnește cu plăcere și acum, la mai bine de 20 de ani, împreună cu d-na învățătoare și cu d-na dirigintă Marinel Nagy.

”Nu am fost nici un elev model, dar nici problemă. Mi-a plăcut să îmi petrec timpul cu colegii, am avut parte de o gașcă faină, eram cu toții uniți și buni prieteni. Din clasa a V-a am avut-o dirigintă pe profa de germană, doamna Nagy. O altă persoană importantă din viața mea! Încă ne întâlnim des, inclusiv cu învățătoarea și cu diriginta și râdem de «amintirile din copilărie»”, adaugă actualul pilot din Campionatul Național de Raliuri.

Ce ”probleme” aveau unii prin liceu

Andy a intrat la ”Goga”, așa cum și-a dorit, într-o clasă de aproape 40 de elevi, majoritatea dintre ei colegi încă dintr-a-ntâia.

”Obiectiv împlinit! Am început liceul într-o clasă cu 37 de elevi, cu majoritatea dintre ei fiind coleg încă din clasa I. Alt nivel, alți profesori, alte fete. Țin minte că am avut tot timpul discuții în contradictoriu cu prietenii de la clasele de români, cum că unguroaicele sau româncele ar fi mai frumoase. Rezultatul era că noi eram în limbă după românce, iar ei după unguroaice”.

Amintiri cu ”tovarășul Bărbuleț”

Actualul organizator al Red Bull Romaniacs a fost un nonconformist la liceu, cu skateboard și părul mai lung, cum de altfel îl poartă și-acum. Era (încă) în comunism, iar la modă era ca tinerii să devină membri ai UTC-ului. A scăpat de corvoada asta, dar îl ține minte și-acum pe directorul liceului.

”La liceu am avut și prima tentativă de învăluire din partea aparatului de stat, care m-ar fi vrut utecist. Eram nonconformist, mergeam cu skate-ul la școală, aveam părul mai lung, prins într-o codiță discretă, iar când mergeam pe coridoare, unde riscam să fiu văzut de anumiți profesori pe care îi știam mai severi, umblam cu gâtul țeapăn, ca nu cumva să-mi iasă chica de după gulerul cămășii. De ei am cam scăpat, dar directorul de atunci, domnul Bărbuleț, de fapt, tovarășul Bărbuleț m-a «ginit» de fiecare dată și mă trezeam cu mâna lui pe gâtul meu, șoptindu-mi amenințător la ureche să mă prezint a doua zi la el tuns regulamentar. Cred că intervenția lui divină, aș zice, și părerea nu tocmai bună m-au salvat de la onoarea de a fi… utecist”, își mai aduce aminte Andy.

Mai mult baschet decât școală

Claudiu Muntean s-a concentrat mai mult pe baschet în liceu decât pe învățătură pentru că era clar că va dezvolta o carieră sportivă de succes.

”La liceu (n.a. Liceul Industrial nr. 1, Petrol și Gaze), am scăzut intensitatea când era vorba de învățat, eram mai mereu pe la mijlocul clasei, chiar în a doua jumătate, aș putea spune. Nu am creat probleme pentru că eram foarte ocupat cu baschetul. De muncile agricole, așa era în perioada aceea, ne scoteau în practică la diferite munci agricole, cules porumbul sau mai știu eu ce, eram scutit tot timpul. În perioada aceea, cât alții erau scoși la munci agricole, eu făceam câte trei antrenamente zilnic”, spune ”Profesorul”.

Sportiv de performanță încă din liceu

Sebastian Barbu a făcut liceul la ”Ghibu”, la clasa de sport. Era deja sportiv de performanță, dar se învârtea printre alți sportivi. La vremea respectivă practica schiul, cu destule performanțe.

”La liceu eram deja sportiv de performanță, mă credeam mai special… Dar, ce să vezi, eram înconjurat de campioni europeni la juniori, campioni naționali în cadrul clasei cu profil sportiv de la Liceul «Onisifor Ghibu»”, adaugă Sebi.

”Dacă chiuleam? Îmi amintesc că, la liceu, când chiulea toată clasa, mergeam să jucăm ping-pong”, mai spune el.

Amenințat cu scăderea notei la purtare

Andy își mai aduce aminte de o pățanie care a fost cât pe ce să se lase cu scăderea notei la purtare.

”A mai fost o fază, când mergeam la munci agricole, iar mie mi-a venit ideea să conving o trupă destul de mare de băieți și fete din clasă să ne «fofilăm» și să mergem la o baie într-un lac din apropiere. A ieșit un scandal monstru, dar care s-a lăsat fără scăderea notei la purtare”, rememorează el, adăugând că  ”treapta a doua (n.a. în acea perioadă, după cls. a X-a liceenii susțineau un nou examen pentru cls. a XI-a și a XII-a) a fost o formalitate, știam că la notele pe care le am și la cum învățam, nu aveam cum să nu continui tot aici. Așa s-a și întâmplat. Au fost niște ani minunați, în care am avut parte de multe bucurii, dar și de provocări, care m-au format ca om”.

Pentru fiecare dintre noi, diferitele perioade petrecute la școală, fie că a fost vorba de primii patru ani, de gimnaziu ori liceu, a însemnat o etapă în pregătirea noastră pentru ceea ce avea să devenim.

Claudiu Muntean spune că ”la încheierea fiecarei etape din viață, clasa a VIII-a sau terminarea liceului”, era ”foarte supărat o vreme pentru că s-a încheiat acel capitol din viață”. ”Dar când am pus ghetele în cui, după ce am terminat cu baschetul, ca jucător, atunci a fost cel mai rău, chiar cred că am intrat un pic în depresie”, adaugă fostul jucător al lui CSU.

”Ce sfat le-aș putea da copiilor care pășesc pentru prima dată pragul școlii? Capul sus, bucurați-vă de copilărie, pentru că trece repede”, este sfatul pe care îl dă și Sebastian Barbu celor pentru care, luni, înseamnă prima zi de școală.

– va urma –