Cornel Cotogoi este ultimul jucător transferat de CSC Șelimbăr, un mijlocaș de 23 de ani care vine de la campioana Republicii Moldova, Petrocub Hîncești. Cu Petrocub, Cotogoi a cucerit mai multe trofee pe plan național și a evoluat în preliminariile Europa League și Conference League, iar anul acesta a ajuns chiar în grupele celei de-a treia competiții continentale, dar între timp a ales schimbarea, sosind în România, aceasta fiind prima sa destinație în afara țării.

Într-un interviu acordat paginii oficiale de Facebook a clubului, jucătorul sosit sub comanda lui Constantin Schumacher de câteva zile povestește despre cariera sa de până acum și vorbește despre obiectivele pe care le are la CSC Șelimbăr.

Cotogoi spune că idolul său este Andres Iniesta, pe care-l apreciază nu numai pentru ceea ce face pe teren, ci și pentru modestia sa. Tot modestia pare să fie cuvândul care-l caracterizează și pe noul jucător al ”călăreților roșii”, la fel ca pe majoritatea jucătorilor ajunși în campionatele noastre de la nord de Prut.

– Salutare. Cum e, te-ai acomodat la noua ta echipă?

– Sunt de cinci zile în Sibiu, mă antrenez de cinci zile cu echipa. Mă simt foarte bine, m-au primit cu toții cu brațele deschise, începând de la conducere și terminând cu jucătorii. Acum, depinde de mine să nu dezamăgesc prin evoluțiile mele în teren.

– Spune-ne câte ceva despre tine…

= Am 23 de ani, sunt născut în Republica Moldova, sunt din Chișinău. Am făcut primii pași în fotbal la o academie de fotbal, una dintre cele mai bune din Chișinău, pentru ca mai apoi să ajung la viitoarea campioană a Moldovei, FC Petrocup.

– Până atunci însă? Unde ai început fotbalul și care a fost prima poziție pe care ai jucat?

– Primii pași în fotbal i-am făcut în clasa a doua, învățam la un gimnaziu și s-a deschis secția de fotbal. A venit un antrenor nou să creeze această secție de fotbal.

Eu, fiind pasionat de sport și descurcându-mă foarte bine la probele de educație fizică, eram cumva entuziasmat de faptul că se deschide această secție de fotbal și mi-am spus de ce să nu să încerc. Chiar și acum țin minte primul meu antrenament, a fost într-o sală de sport și eram undeva la 40 de băieți în acea sală. Dar, în pofida acestui lucru, m-am îndrăgostit de la primul antrenament de acest sport.

– Unde ai început fotbalul profesionist?

– Fotbalul profesionist l-am început la academia unde deja mă formasem, la Dacia Buiucani. Eram o echipă tânără și am început să jucăm la nivel de seniori. O făceam foarte bine, aveam o echipă tânără, dar cel mai important era că eram ambițioși și acest lucru ne dădea întotdeauna un inbold de a obține rezultate frumoase.

– Ulterior, de la juniori ai trecut la seniori și apoi echipa de seniori a ajuns în prima divizie...

– Da, adevărat, am început chiar din a treia ligă valorică din Moldova, Divizia B se numește la noi. Timp de 2 ani am ajuns împreună cu echipa deja în Superliga moldovenească, în eșalonul superior. A fost un drum lung, dar un drum foarte frumos și interesant.

– Cum ai ajuns la Petrocub, la viitoarea campioană a Moldovei?

– După un an petrecut în Superliga moldovenească, din păcate academia noastră nu mai dispunea de resurse financiare pentru a continua și al doilea an la acest nivel. Președintele clubului ne-a strâns laolaltă pe toți băieții și ne-a spus că, din păcate, nu dispun de resurse financiare și o să încerce să ne găsească alte echipe, să ne continuăm cariera. Pentru ca, peste câteva zile deja să ia legătura președintele clubului Petrocub cu noi.

Trei băieți am mers de la Dacia Buicani la Petrocub. A luat legătura (n.a. președintele clubului din Hîncești) cu noi, ne-a făcut o ofertă și am acceptat-o cu toți trei cu mare drag, pentru că Petrocub e un club foarte bun din Republica Moldova de la care poți face pasul următor în fotbal.

– Și ați câștigat atât campionatul, cât și Cupa Moldovei, realizând eventul. Cum a fost pentru tine sezonul trecut și, bineînțeles, sentimentul de a deveni campionul Republicii Moldova?

– Cred că orice om, orice băiat care începe fotbalul visează la ceva asemănător, de a deveni campion, de a deveni cel mai bun în țara sa. Și uite că acest vis ni s-a îndeplinit la toți trei care am trecut de la Dacia Buiucani la Petrocub. Am crezut… Inițial eram sceptic, știam că este greu de ținut piept Sheriff-ului, dar cumva în acest an s-au aranjat toate lucrurile foarte bine pentru noi, pentru că am avut un antrenor bun, o echipă omogenă, un colectiv unit și cred că asta a fost cel mai mare plus al nostru, pentru că am creat un colectiv foarte unit, cu un antrenor foarte bun.

– Cum e să fii campion? Ce sentimente te încearcă?

– Sincer să fiu, pe moment, atunci când am devenit campioni, nici nu realizam cu adevărat. Era cumva, așa, o situație, chiar eram un pic confuz. Chiar glumeam cu băieții, parcă nu ne simțeam cum ar fi trebuit să ne simțim. Dar acum, trecând ceva timp, cu toți înțelegem că am făcut lucruri foarte frumoase, lucruri care vor rămâne în amintire pentru toată viața noastră.

– Ai deja și ceva experiență europeană, ai participat în preliminariile Europa League cu Petrocub. Ce formații ați întâlnit și cum ți s-a părut experiența de a juca în cupele

europene?

– Da, am jucat în cupele europene în toți cei trei ani în care am evoluat la Petrocub. Cu siguranță este o diferență mare între meciurile de campionat și cele din cupele europene.

Se simte o diferență de intensitate, de maestria jucătorilor și cu siguranță este mult mai interesant să joci în cupele europene. Am jucat cu echipe foarte bune. Anul acesta, am jucat cu Ludogoretz, cred că una dintre cele mai bune echipe împotriva cărora am jucat. La Ludogoretz, primul ”unsprezece” era compus doar din legionari, nu aveau niciun bulgar în teren. Aveau 4-5 jucători brazilieni foarte tehnici, rapizi. Cu toții am recunoscut că au fost mai buni ca noi și au meritat să treacă mai departe.

– Și cu toate astea, Petrocub a ajuns, anul acesta, în grupele Conference League…

– Da, o altă performanță istorică pentru acest club, din motivul că, cu excepția Sheriff-ului, nicio altă echipă din Republica Moldova nu a mai reușit o astfel de performanță. De asta, pentru noi a fost foarte important să facem acest pas.

Cu siguranță a fost o mare plăcere să ne calificăm în grupele Conference League și cu această ocazie le urez băieților succes acolo.

– În schimb, tu ai ales să schimbi campionatul și ai ajuns la Șelimbăr…

– Da, după trei sezoane petrecute la Petrocub, în care am câștigat și în acest an campionatul și Cupa, simțeam că am nevoie de o experiență nouă, pentru că nu am avut până acum experiențe în afară țării. Și mi se părea tentantă această ofertă, de a veni mai ales în acest oraș (n.a. Sibiu), care este foarte frumos. De asta nu m-am gândit mult și, după primele cinci zile de când mă aflu aici, nu regret.

– Ai vreun idol, cine te inspiră?

– Cred că omul model de-a lungul, de când am făcut primii pași în fotbal și care m-a inspirat să mă ocup cu fotbal a fost Andres Iniesta. Cel mai mult mi-a plăcut la acest jucător modestia și cum poți să ajungi sus și să rămâi o persoană umilă. Asta cred că cea mai mult mi-a plăcut la el, pe lângă faptul că este un jucător fabulos și un adevărat talent.

– Ce îți propui tu la echipa din Șelimbăr, care sunt obiectivele tale, anul acesta?

– Obiectivele? Pe plan personal, cred că – la fel ca orice fotbalist – sunt de a evolua, de a progresa.

Cred că cel mai important lucru este să joc fotbal, pentru că astfel mă simt împlinit și nu mai am nevoie de altceva.

– Unde și-ai dori să ajungi, care-i visul tău?

– Cred că unele din vise deja mi-au fost îndeplinite. Nu încerc să mă uit prea mult în viitor, încerc să mă axez mai mult pe prezent, să primesc plăcere de la faptul că, uite, azi joc fotbal și să mă dedic sută la sută pentru a-mi crea un viitor mai frumos.