Avantaje faţă de înainte? Ai afişaj electronic în multe staţii, unde vezi care-ce-când vine. Ai wi-fi, puncte de încărcare prin USB, posibilităţi de a avea orice bilet, plătiti cu bani cash sau prin aplicaţie. E loc şi de mai bine, dar hai să ne amintim de loteria rutieră care era cu troleibuzele şi autobuzele acelea care dădeau impresia că se desfac singure, starea de jegos ca definiţie pentru transportul în comun sibian, mirosurile de orice, (in)disciplina  şoferilor şi alte aspecte care în acest caz, nu prea generează nostalgii. În plus, sunt şi trasee care acoperă bine oraşul. Iar unele sunt aşa de lungi încât pot fi comparate cu un circuit al Sibiului în care poţi să-l cunoşti dacă nu ai avea şi tu ale tale, că de aia iei autobuzul. Dar uite aşa ne-a venit ideea să vedem Sibiul din autobuz şi să vedem cum e viaţa la capetele de linie ale autobuzelor Tursib.   

De ce autobuzul 12? De ce nu?

În mod normal, trebuia să pornim cu traseul autobuzului "1" (Cimitir – Hornbach/Viile Sibiului) dar am ales însă "12". Motivele sunt obiective şi subiective. Subiective, că îmi este mai comod, capătul de linie fiind la mine în cartier, traseul lui ducându-mă la redacţia care e în cu totul alt cartier. Apoi, pentru că traseul lui 12 este şi de actualiutate, el fiind modificat aproape complet, de când Podul Gării este în renovare. Apoi, pentru că el duce în centru, la sptal, la mallul de la gară, la gară, la Lidl-ul de la Virola şi la fabricile de pe platorma industrială a Lazaretului, deci e de impact cotidian. 

Capătul de linie "dedicat" de pe Mihai Viteazu

Chiar dacă e pe bd. Mihai Viteazu, capătul de linie al lui 12 se numeşte "Piaţa Rahova 3" şi este dedicat în excusivitate autobuzului 12. Îi mai spune aşa pentru că de aici nu mai e mult şi ajungi la Piaţa Agroalimentară Rahova, situată pe strada Rahovei, chestia asta cu Rahova-Rahovei dând zăpăceli de cap multora care nu mai înţeleg ce şi care e Rahovei şi ce e Rahova. Staţia este bine, cu reclama la FITS cu tot: are bănci, unde poţi sta, e într-o zonî umbroasă şi mai este punct de atracţie şi întîlnire pentru alcoolici homeleşi sau cu home, adunători de ambalaje din gunoi şi pănă de curând cete de puberi gălăgioşi şi obsceni, utimii mutându-se ori în faţa parcării "suprateajate" ori ceva mai încolo, pe trotuar. Staţia nu are panou electronic şi nici nu are nevoie, fiind vorba doar de un traseu. La fel nu există nici automate de bilete.  
De aici poţi ajunge la Piaţa RahoVA de pe str. RahoVEI, und preţurile sunt la fel ca la Piaţa Cibin, lucru ignorat de majoritatea pensionarilor, cu diferenţa că cei care vând produsele sunt mai prietenoşi aici, când e vorba să alegi roşii sau gogoşari cu mâna (domnu). Tot de aici poţi ajunge la trei florării, o frizerie sau două, un magazin din acela cu ţigări, ziare şi altele, o spălătorie auto care nu ştiu dacă te interesează dacă foloseşti autobuz, faimoasa parcare supraetajată care la fel nu ai treabă cu ea, două shaormerii şi un Carrefour Expres unde, de regulă e frig acum că e vară. Extinzând zona de influenţă, putem pomeni aici şi o sală de jocuri, una sau mai multe de gym şi zona Şelimbărului cu ale ei. Dar noi avem treabă cu 12-le. De obicei, aici şoferul şi autobuzul aveau câteva minute de odihnă. Acum sunt rulate din cauza nevoii de a se încadra în program aşa că timpul de staţionare este unul "normal", adică exact cât să coboare şi să urce călătorii. Care sunt câţiva. Apoi pornim în cursă.

Pe traseul "clasic", până la spital

Autobuzul pleacă, ocolind giratoriul de la Rahovei, şi parcurge una dintre cele mai dificile porţiuni ale traseului: bulevardul Mihai Viteazu. Dificilă pentru că sunt multe treceri de pietoni foarte utilizate, fiecare trece cum are chef, de obicei pe repede înainte, iar şoferii trebuie să oprească, mai ales cei de autobuz. Aşa că poţi liniştit să intri pe net, să verifici uaţapul, să răspunzi la mailuri, să suni un prieten, că durează. Mai ales că este în jurul amiezii, perioadă când poporul care nu este la lucru, mai ales, cum li se zice, "seniorii", iese la târguieli. Staţia de pe Mihai Viteazu se numeşte "Primăvara". Numele imortalizează  (cât va mai fi) pe cel al fostei cofetării cu acelaşi nume, dispărută încă din anii 90, aflată la parterul unui bloc de pe aici. De aici urcă cineva care, în asociaţie cu altcineva, se plânge că "murim aici" pentru că nu e pornită clima (afară era o caniculă ucigătoare de 20 de grade dar noa, ne-am boierit şi noi acum, la pensie şi nu mai putem fără climă) şi, în cel mai zgomotos-demonstrativ mod, deschid geamurile, pe ambele părţi, ca să fie curent o dată şi ca să nu moară, asta a doua dată. În paralel, emit păreri cu voce tare şi destul de insultătoare despre şofer că doar de aia îi duce moca. 12-le parcurge, fără incidente, staţia "Piaţa Aurel Vlaicu I" ("Vlaicu I" probabil de la avion, nu?), şi se porneşte şi "clima". Le inrterup pe doamne (că doamne erau, ca "gender") din megamixul de epitele la adresa şoferului, punându-le la muncă, să închidă ce au deschis, dacă tot le-a pornit clima aia. Se conformează şi continuă recitalul. Şi tot aşa, până dincolo de staţia "CEC" (centrul financiar, facultate şi "De închiriat"). Admir propaganda cu Lasconi de pe Blocul Plombă, iar pe lângă Dumbrava un deştept iese din parcare şi îi taie calea autobuzului, mai mai să-mi dea de lucru la o ştire cu accidente auto. Până la teatru se mai recuperează din timp, iar autobuzul merge pe traseul normal, până la "Spitalul Judeţean", (staţie şi… spital).

În prelungiri de traseu 

  
Acum intervine surpriza. În loc să o ia pe Podul Gării, face stânga, pe Constituţiei. Doamna expertă în microclimatul autobuzelor este surprinsă de turnura traseului, la fel ca personajul unui spot publicitar când îi apare superoferta sau bonusul. Îl mai acuză pe şofer că a luat-o aiurea, eu deja mă plictisesc, în paralel un nene sa laudă la o tanti că ce mare o are (pensia zic) după recalculare la un volum de portavoce de "rezist" şi avem astfel prima staţie "nouă": Abatorului. Până acolo, mai admir cum au blocat circulaţia în zona Teclu-Ferdinand cu niste gropi (gropile din asfalt ajută la circulat bani). Aici suntem în a doua zonă dificilă pentru 12: str. Abatorului şi ieşirea spre Tg. Fânului. Stradă îngustă, trafic nebun cu sau fără pod în renovare, te simţi eliberat când scapi şi faci dreapta, pe după "Libertatea", (Vezi primărie că a rămas un plop întreg acolo, păi ce facem?) şi apoi pe Viitorului, nou amenajat, unde e staţia numită "Moara de Scoarţă 2". De acolo pe Viitorului te ia plictiseala, că e fără staţie până la "Reşiţa 3" care e lângă Cibin, unde începe Reşiţa-cartierul. Deja te gândeşti că pe teaseul scurt erai coborât deja şi îţi făceai treaba prin cartier. Dar nu e gata. Vorba lui Toma Caragiu, "petrecerea continuă", iar autobuzul întră într-o încrengătură de străzi cu "V" – Vadului şi Vulcan. Asta după ce a mers pe Viitorului. Ajungi pe Guşteriţei, loc mai larg şi mai cunoscut, şi, fără a opri undeva deşi ai staţia de la Balanţa, ajungi pe Strungului-Maşiniştilor-Henri Coandă, staţiile Compa 1, Compa II/I, Henri Coandă, punct de unde rămând doar eu cu şoferul şi finalmente la celălalt capăt de linie, staţia "Sembraz"

      
Capătul de linie de la Sembraz, locul dintre fabrici

Sembraz cred că e din categoria staţiilor cap de linie unde ajunge doar şoferul şi autobuzul, fără alţi călători. Spre deosebire de Mihai Viteazu, pe aici mai trec, în tranzit, autobuzele 8, 14, 17, 18, 115 şi 215 care, momentan, nu mă interesează. Aici e şi locul unde cel de la volan ia şi el o pauză, stă de o ţigară, merge la eurowc-ul acela albastru plantat acolo. Aici poţi so admiri doar fabricile din zonă: IMAIA, actualmente Sembraz, cu spaţii de închiriat, Poarta 5 de la vechiul IPAS acum Compa, calea ferată industrială care ducea la Record în Guşteriţa, terenul "Şoimii" devenit loc de agrement pentru locuitorii zonei, că sport nu mai face nici cucu acolo, Transmixt-ul cu auto-spălătoria din faţă şi Concefa cu o staţie de betoane lângă ea. Staţia proprie a lui Sembraz nu arată chiar superb, aceasta mai ales graţie afişului care spune "Comunică electronic cu Primăria Sibiu" care este mototolit în spaţiul său dedicat. 

"Trădez" 12-le, din cauză să nu pic de suspect şiferului, să trebuiască să mă legitimez şi să defectez astfel tot farmecul călătoriei şi merg mai spre cartier, ca să vă spun că pe aici nu prea aveţi de face dacă nu sunteţi un fan al zonelor industriale ceauşiste şi post ceauşiste. Ceva mai încolo, la a doua staţie, însă da. Aveţi nişte magazine alimentare, Liceul IPAS dacă ai cumva amintiri cu el (eu acolo am fost făcut UTC-ist, de exemplu, era o clasă uluitoare, unul dansa tangă cu steagul Partidului), Clubul Copiilor că acolo l-au aruncat după retrocedare şi un Profi.

Eu urc într-un 14.  Aşa am ratat întoarcerea 12-lui spre "Rahova 3", pe traseul Guşteriţei, Viitorului, Târgul Fânului, Teclu, Constituţuei, Coposu, apoi pe drumul tradiţional, cu staţiile "Moara de Scoarţă 1", "Târgul Fânului" şi "Teclu". 
Data viitoare ne vedem pe alt traseu. În niciun caz 22-ul că durează mult până la Păltiniş şi înapoi.