Circula, într-o vreme, în folclorul urban, povestea practicilor din vremuri apuse, când milițienii îi luau pe suspecți la bătaie și abia apoi îi întrebau cum îi cheamă, unde locuiesc ș.a.m.d. E posibil să existe un grăunte de adevăr în aceste povești, mai ales că practica acționatului înaintea unei analize o putem întâlni și la guvernanții care și-au făcut veacul la Palatul Victoria, în ultimele trei decenii. 

Nu puține sunt cazurile de măsuri și legi heirupiste, care și-au dovedit în scurt timp conținutul aberant și a fost nevoie de ajustări ulterioare. Iată că recalcularea pensiilor a stârnit, cum era de așteptat, o serie de nemulțumiri, scoțând totodată la iveală abordări aberante și nedrepte. Vom spune de la bun început că principiul contributivității este unul corect, just în formula de calcul a pensiei. Totuși, există câteva categorii sociale a căror contributivitate e inexistentă sau foarte scăzută, însă, această situație nu e cauzată de ei. 

Ce vină au cei care au lucrat la celebrele CAP, la „colectiv” cum i se mai spunea locului, pentru funcționarea defectuoasă, nealiniată la principii economice solide a acelor unități de muncă? A știut tanti Leana că își rupe spatele la „colectiv”, dar că munca ei nu va fi calculată peste 20, 30 sau 40 de ani în așa fel încât să obțină o pensie decentă? Ce vină au acești oameni pentru aberațiile istorice care le fac bătrânețea un coșmar? Ce vină au persoanele cu dizabilități că nu au putut împlini principiile contributivității, în așa fel încât să se poată bucura de un venit care să le mai aline suferința? 

Baza de calcul a pensiilor ia la vrac toată suflarea celor ce așteaptă cuponul lunar cu emoție, ignorând cazurile transformate în victime colaterale ale unei formule de calcul rigide. Statul trebuie să își protejeze cetățenii și chiar dacă numărul celor direct afectați de situația descrisă mai devreme nu e foarte mare, se impune o ajustare a formulei de calcul pentru aceste cazuri, o adaptare la particularitățile anumitor categorii. Se vorbește acum despre posibile remedieri, dar răul a fost deja produs prin umilința și disconfortul de care au avut parte acei oameni, pe nedrept prejudiciați moral (poate se va evita și prejudiciul material). „Colectiv” nu a fost doar un club al morții, din cauza căruia au suferit sute de familii, „colectiv” a fost un loc de muncă pentru foarte mulți români de la sate, unul care le amărăște bătrânețile, sub privirile pasive ale unui stat incapabil să adapteze, să șlefuiască o legislație brută, noduroasă.