Că scoțienii, grecii, romanii sau egiptenii purtau fuste, în anumite împrejurări, e consemnat de istorie. Că un cadru universitar din București, urmaș al lui Adam, s-a înfățișat dinaintea studenților îmbrăcat în fustă și cu o bluză până la buric, e un episod pe care nu știm dacă istoria îl va consemna, dar care va rămâne întipărit în analele rețelelor de socializare și în memoria spumegândă a militanților de cartier. 

Nu știu dacă, în ultima perioadă, o problemă cu adevărat spinoasă a reușit să învolbureze într-atât apele României, precum a făcut-o episodul profesorului purtător de straie îndeobște femeiești. 

Dacă această controversată apariție s-ar fi săvârșit în urmă cu trei decenii, probabil ar fi trecut drept un moment ușor comic și, pentru că nu existau pe atunci atâtea rețele de canalizare a informației către o stație de epurare ideologică, tărășenia n-ar fi pus la caznă atâtea spirite luminate și întunecate.

Cum societatea românească (și nu numai ea) așteaptă doar o scânteie pentru a se inflama, de obicei în chestiuni secundare, fustița fluturândă a reușit să împartă publicul în progresiști nevoie mare și retrograzi indezirabili. Echilibrații nu s-au putut face auziți, fiind prea mare gălăgia. 

Universitarul ajuns vedetă, hulită și admirată deopotrivă, a reușit să dea o lovitură de imagine (cu avantajele și dezavantajele ei), iar spectatorii au izbutit să pocnească în moalele capului decența. Cei care au susținut că, totuși, în anumite medii se impune o ținută menită să facă diferența între un bărbat și o femeie, au fost înștiințați de mercenarii tocmiți de viziunile largi și golașe că sunt niște retrograzi, niște primitivi, niște îmbâcsiți incapabili să priceapă care-i șpilul libertății absolute. Într-o încercare buldozeristă de punere la pământ a unor valori clădite în timp, suporterii celui ce s-a lepădat vremelnic de nădragi au deversat hârdăul disprețului asupra celor necăzuți în admirație față de ravisanta apariție academică. 

Intoleranța de care erau acuzați cei ce blamaseră episodul, ce a dinamitat mediul virtual, a fost aspru combătută, cu muniția aceleiași intoleranțe, trecute prin pulberea aroganței. Am înțeles că ăștia de purtăm pantaloni, tricouri trase peste buric, cămăși fixate de curea suntem niște desueți pârliți, reduși din toate punctele de vedere, captivi ai unei convingeri eronate, legate de genul cu care ne-a învrednicit natura. 

Nu e cool să crezi că ești bărbat sau femeie, e la modă șovăiala. O dilemă existențială pe care o poți risipi încălecând o bicicletă Pegas și rulând cu ea pe un drum forestier. Știu, nebuloasa nu se rezumă la determinarea biologică, în cazul acestei necunoscute, dar e un prim pas.