Articol
OK, "arta" asta din spray a lovit şi în Pasajul Şcolii, înspre partea cu str. Movilei. Şi culmea, exact pe panoul cu numele străzii, care poate candida la titlul de cel mai vandalizat dintre tovarăşii lui. Avem astfel: autocolante de ultraşi (Steaua), foste trei dar s-au mai rupt; 1-2 taguri tot pe autocolant, unul destul de reuşit – "HYMO" parcă. Şi un "KIWI", tras aşa, din pensulă, ca la ţară. Deci bine aţi venit pe Pasajul… Kiwi. Da' ce căutaţi aici?
A, faptul că aşa ceva e vizavi de un liceu, să zicem că e o coincidenţă, la fel ca toate zonele pline de grafuri de lângă licee care şi ele sunt aşa tot din coincidenţe.
Apropo, am înţeles că mai mulţi viteji anonimi s-au supărat foarte că am folosit citate despre Festivalul de Artă Stradală când am făcut referire la măzgălelile stradale din pasajul Magheru – Şelarilor. Mi se spune chiar că grafittiul e o artă pe care nu o înteleg. OK, grafittiul e o artă pe care nu mă chinui să îmi placă, deşi o înţeleg chiar dacă nu am chef. A, şi că de ce compar mâzgăleala stradală cotidiană cu super-arta de la SISAF.
Aş spune că originea la grafitti e aceeaşi: desenatul pe pereţi din diverse motive. De "ăsta e teritoriul meu", de "pe aici a trecut Gogu", de protest anti-sistem (vezi multpreapomenitul Bansky), de ataşament la sistem (vezi zidul de la Teatru, care tot artă stradală e), ori ceva aşa, curăţel, spălăţel, fără probleme speciale, ca cele de la SISAF. Deci se poate compara asocia orice, comenta în paralel, "inepţia" cu "arta". Gă grafittiul e în esenţă un vandalism: frumos, multicolor, cât un bloc sau un tag pe un coş de gunoi al Primăriei. Dar depinde şi cât de larg eşti în gândire aici.