Am avut odată o colegă, din categoria colegilor-comete, imposibil să nu-i ştiţi, cei care vin stau şi pleacă în alte spaţii din motive personale şi de oportunităţi ivite. Ajunsesem, în birou, la o discuţie din asta de-i spaima generaţiilor actuale, despre cărţi citite recent. Şi fiecare din noi vine, mai vesel sau mai scremându-se să găsească un titlu care să dea bine la aspectul personal, cu ultima sa lectură. Eu nu ştiu pe ce eram, cred că unul din romancierii Petrescu, Camil sau Cezar, aşa, ca să ştiu de ce mă lăsa corigent profu' în liceu că nu citeam lecturile obligatorii ci alte prostii. Şi apare fata care, după ce ne-a dat o privire din aceea senin-victimizată de "please don't hurt me", ne spune că a citit "o carte de dezvoltare personală". Am izbucnit, normal, în râs. Din motive atât personale cât mai ales profesionale pentru că, mă înţelegi, o fi citit ea din astea (de nu mai ştia nici autorul, nici titlul cărţii) dar nu prea se vedea în exterior. Scria la fel de satisfăcător în sensul militar al cuvântului, se comporta la fel de cum se comporta ea, nu avea nici puseuri de genialitate, nici de leadership, nu ştiu cum stătea cu încrederea personală dar era şi ea Ok, avea încredere să-i corectăm greşelile neremarcate de un întreg staff de cadre didactice care i-au oferit diploma de licenţă şi un master în curs de.   
Atunci mi-am dat seama că asta cu dezvoltarea personală este OK ca afacare. Scoţi cărţi pe care le cumpără lumea. Ţii şedinţe la care lumea bagă banul bogat. Susţii conferinţe tot pe bani. Deci, în cazul tău, dezvoltarea personală este multilaterală. Faci bani, încederea în tine e stâncă de granit, situaţia materială e brici, stresul pentru ziua de mâine e canci că nu are de ce, frustrări nema că îţi permiţi orice, faci ce-ţi place şi e profitabil. Ideal pentru a atrage pe cei care NU au avut un aşa cum să zic, noroc în viaţă şi mai ales pe cei nemulţumiţi de cum sunt şi care visează că problema lor e rezolvabilă prin culivarea gândirii pozitive, dezvoltarea abilităşilor de leadership, anger management sau mai ales "consolidarea încrederii în sine". 

Eu am prins vremuri mai dure cu oameni mai duri. Am trăit şi trăiesc vremuri nedrepte. Şi am la activ experienţe cu oameni nedrepţi din prostie, plăcere sau pentru că aşa i-a făcut mă-sa. Şi am învăţat că ideea principală a liniştii proprii este să te împaci cu tine aşa cum eşti, fără a te visa cal verde pe pereţi. Am învăţat fără cărţi şi fără speakeri şi oarecum gratuit că şansele nu sunt egale. Că gestionarea stressului se face prin eliminarea lui cât mai rapidă sau măcar distanţarea de el. Gestionarea furiei? Faci o criză cât de cât controlată, în mediul care ţi-a dat criza. Îţi va creşte inima când îi vei vedea cum se panichează şi dau din colţ în colţ. la vederea furiei tale. Şi că dacă eşti bun, eşti bun în primul rând pentru tine nu pentru ceilalţi. Şi că cu cât ai o părere mai proastă despre tine şi te deteşti mai mult, cu atât progresezi mai mult mental şi spiritual, şi faci treabă bună. Pentru că dacă eşti obsedat de  "consolidarea încrederii în sine" dai deseori în paranoia, că increderea în tine creşte iar în ceilalţi scade şi am văzut manifestări concrete unde se ajunge. Abilităţile de lider le ai sau nu. Liderul există, nu se face. Te poţi intoxica cu motivaţionale de leadership, dacă nu te impui şi nu dai exemplu, eşti neica nimeni cu acte-n regulă. EU ştiu un lucru: când eşti praf, atunci eşti praf iar când eşti bun, eşti bun. O poţi da pe motivaţionale, şi dezvoltări personale dar eşti tot praf, dar mai mulţumit de tine. 
Pentru că cine e bun e bun. Iar ca să fii la fel de bun îţi trebuie altceva decât încurajări. Şi cu cât ai mai multe probleme şi, cum i se spune în noul limbaj de lemn, "provocări", la care trebuie să le faci faţă singur, cu atât te dezvolţi personal, singur, fără sprijin şi fără cheltuială. Şi ideime mele care chiar pot fi clasate ca motivaţionale cumva pot continua, moca. 
Viaţa e cel mai bun speaker, trainer sau cum i-o mai zice. Şi te învaţă gratis. Asta trebuia să înveţi de prima dată şi nu mai aveai nevoie de altceva.