E bine să ai nişte strămoşi fondatori. În primul rând, te poţi lăuda că ai un ascendent istoric, că nu eşti apărut, aşa, din neantul lui "hop şi eu". Cel mai amuzant exemplu care-mi vine în minte este cel al Liceului Tehnologic de Construcţii şi Arhitectură ''Carol I''. De ce e amuzant? Pentru că după ce multă vreme a funcţionat socialist sub numele mai tern de "Liceul Industrial Nr. 7", s-au gândit, după aceea să revină la origini. Deci "Şcoala Normală de Băieţi "Andrei Şaguna"", că aşa se numea iniţial, a fost ctitorită de Regele Carol al II-lea, care a pus şi piatra de temelie. Dar acum, neah, Carol II nu este un rege cool, cu care să defilezi cu mândrie. Aşa că, pentru a împăca şi capra tradiţiei şi varza realităţii, i-au spus "Carol I". Care Carol I nu are vreo legătură cu unitatea de învăţământ. Deci avem tradiţie, ne numim "Carol", dar nu ăla care ne-a construit că nu e bun ci celălalt, că e mai bun. De ce e paranteza asta? Ca să vă daţi seama că invocarea strămoşilor, a ctitorilor, a forefahters-ilor, nu e totdeauna ceea ce te poţi aştepta. 

Apoi, să ai o origine istorică, un nume, vorba aia, e pe placul şi celor care nu te plac: pentru că pot invoca acei strămoşi atunci când nu le convine ceva la tine. Justificat sau mai ales nu.
Uite în cazul nostru, al Tribunei, strămoşul-ctitor este Ioan Slavici. Chiar dacă ştiam asta de dinainte de a lucra la şi pentru Tribuna, chiar dacă oficial sunt OK cu moştenirea şi continuitatea, sunt persoane care periodic, îmi reamintesc de el. Uite, în perioada lui Văvdem, cum treceam prin "Zona liberă de corupţie" (o denumire cel puţin comică, un pavaj şi un indicator rutier nu pot fi corupte) se găsea câte unul din plutonul care se uita urât la pereţii casei de pe str. Samuel Brukenthal Nr.4 să-mi urle, pe joase şi lugubru, că "se răsuceşte Slavici în mormââânt". De ce se răsucea strămoşul Slavici în locul său de veci? Că nu pupam în dos "rezist"-ul şi "văvedem"-ul, cum făcea toată lumea bună a presei opănmainde. Ba dimpotrivă, le mai devoalam şi nişte metehne la fel de roşii ca ciuma împotriva căreia se lăudau că luptă. Timpul a trecut, dar Slavici mai e uneori invocat când unii au impesii în cap că noi scriem prea nuştiucum, prea pe ne-placul lor. Că limbajul este ba aşa, ba pe dincolo, ba foarte foarte, ba nu foartte-foarte iar atunci zbaing, Slavici iar roteşte în mormânt. De parcă Slavici ar fi un fel de mare cenzor care, în Veşnicia de dincolo, nu are altă treabă decât să facă pe scannerul, pe corectorul, pe capul limpede şi pe responsabilul cu PR-ul ziarului. Hai pe bune…  
Oricum dintre cei care tot invocă la Slavici nu ştiu câţi au vreo vagă idee despre ce-cum scria şi ce idei politice avea. Şi dacă nu cumva, să fi trăit acum Ion Slavici, nu ar fi fost şi el victima bullyingului cititorilor de azi. Uite, Slavici era luptător pentru drepturile românilor. Deci naţionalist, ca "Haur". Dar drepturile să fie în cadrul Imperiului (aha, trădător de patrie). Pe frontispiciul Tribunei vechi era scris "Soarele pentru toţi românii la București răsare", (deci era cu miticii şi sudiştii). Slavici a fost, politic, un conservator (a, anti valorile europene, da-da) iar acum să-mi răsară nişte progresişti pomenindu-l abuziv pozitiv şi împotriva mea, obligaţia mea e să mă umfle minimum râsul.  Apoi, Slavici era constant în opinii, adică nu o dădea cu modele impuse de alţii. Sunt totuşi curios câţi dintre cei care-l recheamă pe Slavici pe pământ să vină să ne pună la punct cu scrisul lăutăresc, pe placul publicului şi să ne decidă prieteniile politice, au citit ceva, cât de cât, scris de el. Sau câţi au citit minimum un material din Tribuna aia veche "a lui Slavici". Dar, având în vedere că şi cu el nicicum n-a fost bine că unii l-au acuzat de naţionalism (maghiarii) alţii de spionaj în slujba maghiarilor (românii) am impresia că Slavici e mai mutl din liga noastră, nu din cea  a comentacilor. 
OK, daca eram "Adevărul", cine se mai răsucea în mormânt? Alexandru Beldiman?