Parastas de pomenire și flori pentru Lazărul Avrigului

La orele dimineții, în curtea Bisericii Ortodoxe „Intrarea Domnului în Ierusalim – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” s-a desfășurat primul moment omagial. În fața mormântului lui Gheorghe Lazăr, preoții parohiilor ce aparțin de acest locaș de cult au oficiat un parastas de pomenire a marelui înaintaș, momentul fiind urmat de o ceremonie în cadrul căreia au depus coroane și buchete de flori reprezentanții autorității publice locale (Primăria și Consiliul Local Avrig), elevi și cadre didactice de la Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” Avrig, Liceul Tehnologic Mârșa, Școala Gimnazială Avrig și Clubul Copiilor Avrig, reprezentanți ai Asociației Culturale „Purtata Avrigului” și Asociației „Prietenii Avrigului”. Ceremonii similare s-au desfășurat și la alte două monumente de for public închinate cărturarului: bustul din centrul localității și statuia recent amplasată în zona „La castani”.

„Gheorghe Lazăr 245”

După amiază, la Casa de Cultură a orașului Avrig s-a desfășurat Spectacolul Omagial „Gheorghe Lazăr 245”, manifestare la organizarea căreia și-au adus aportul, din nou, autoritatea administrativă publică locală și cele mai reprezentative instituții de învățământ din oraș.

Evenimentul a debutat cu ceremonia solemnă de acordare post- mortem a titlului de „Cetățean de Onoare al orașului Avrig” întemeietorului învățământului românesc, Gheorghe Lazăr.

După intonarea Imnului Național al României – Deșteaptă-te române!, primarul orașului Avrig, Adrian Dumitru David, a menționat cu festivitatea reprezintă o continuare a manifestărilor omagiale dedicate lui Gheorghe Lazăr. (n.r. La Avrig, anul 2023 a fost declarat de autoritatea publică locală Anul „Gheorghe Lazăr”, pentru a comemora cele două secole trecute de la trecerea la cele veșnice a marelui cărturar. În cursul anului, dar mai ales în luna septembrie, au fost organizate o serie de manifestări comemorative.) „Titlul de „Cetățean de Onoare al Orașului Avrig” se acordă astăzi, la inițiativa consilierilor locali PNL, unei personalități culturale cu merite deosebite în promovarea Avrigului. Ca o recunoaștere a activității sale meritorii pentru învățământul în limba română, considerăm oportună acordarea acestui titlu dascălului avrigean Gheorghe Lazăr, care a trăit între anii 1779 – 1823. Astfel, potrivit Hotărârii Consiliului Local Avrig nr. 73/2024, se acordă, post – mortem titlul de „Cetățean de Onoare al orașului Avrig”, lui Gheorghe Lazăr, personalitate reprezentativă pentru orașul Avrig, cu merite deosebite în pedagogie, teologie, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. Mă bucur sincer că Gheorghe Lazăr devine, în sfârșit, „Cetățean de Onoare al orașului Avrig”, un gest care vine la 200 de ani de la moartea sa dar care-i oferă cărturarului avrigean recunoașterea pe care-o merită cu prisosință”, a menționat în discursul său, primarul Adrian Dumitru David. Înaintea înmânării documentului oficial, pe scenă au fost invitați consilierii locali ce au semnat inițiativa de acordare a acestei distincții.

„Cetățean de Onoare al Orașului Avrig” (post – mortem)

Titlul de „Cetățean de Onoare al orașului Avrig”, acordat, post – mortem, lui Gheorghe Lazăr a fost înmânat custodelui Muzeului Avrig, Maria Grancea, cea care a și avut cinstea de a susține Laudatio pentru marea personalitate.

„Eu îi fac Laudatio lui Gheorghe Lazăr de vreo 25 de ani, iar mii de oameni i-au auzit povestea când au venit la muzeu. Și cred că, pe mulți dintre ei, i-am făcut să-l iubească, pentru că povestea lui poate fi spusă în două feluri: academic și rece, ce prezintă interes pentru cei care fac cercetare, sau familial și cald, care prezintă interes pentru toată lumea, dar nu vorbim doar de interes ci de acea deschidere de suflet, pentru suflet… Poate că în vremurile de astăzi, faptele lui n-ar părea extraordinare, pentru că alte sunt conjucturile. Dar, în vremea lui, într-o perioadă istorică extrem de complicată și de complexă, ceea ce a făcut Lazăr a fost, într-adevăr, o faptă nemaipomenită și a rămas ceva fundamental. El și-a zidit în temelia școlii românești sufletul și educația și viața și viitorul; pentru că s-a stins tânăr, la 44 de ani. Să ne imaginăm că Lazăr a plecat din Avrig și s-a mai întors odată să-și vadă satul de undeva de dincolo de Olt. Înainte să intre în pădurea Bradului, a văzut turnul bisericii și a știut că în apropiere, acolo este casa lui. Și a mai știut un lucru; a plecat pe un drum și că o să se întoarcă rar, foarte rar, acasă, pentru că pe atunci așa stăteau lucrurile. Drumul lui a fost cel pe care a pornit de acasă și s-a păstrat consecvent de-a lungul întregii sale vieți și a întregii sale cariere. N-a renunțat niciodată, nici când i-a fost greu, nici când a fost umilit, nici când a fost bătut, nici când a fost lăudat; că de multe ori, după ce ești lăudat, crezi că ai atins apogeul și zici „Gata! Am realizat.” A rămas consecvent în ceea ce și-a dorit și prin tot ceea ce a făcut, a dovedit că, de la început până la sfârșit, a fost serios, în fiecare pas. De la Cluj, a plecat la Viena dar nu și-a abandonat visul și și-a căutat întotdeauna rostul. A fost serios în ceea ce a făcut și în ceea ce a învățat, a fost și a învățat, întotdeauna, mai mult decât i se cerea, și-a „facut temele” atunci când i s-a cerut să lucreze și a tradus, și s-a întors acasă conștient de valoarea dobândită. A fost tot timpul conștient de valoarea sa. De aceea, demersurile sale de la Sibiu au fost pentru un post pe măsura pregătirii sale; n-a vrut mai mult. Din păcate, știți și dumneavoastră din povești, din istorie, din cărți sau din discursuri, nu l-a primit. A trebuit să plece, iar la București și-a păstrat aceeași direcție și aceeași consecvență; sufletul și inima sa au bătut pentru neamul românesc iar ideea că acesta se va ridica doar prin învățătură n-a abandonat-o niciodată. Și a reușit-o la București, dar n-a abandonat nici Avrigul; în ziua plecării, probabil că gândul i-a fost aici, iar dovada o face faptul că a vrut să se întoarcă acasă, să moară între ai lui și să fie îngropat în pământul din care se trage. Gheorghe Lazăr a fost un om care s-a abandonat pe sine, ca persoană și ca tânăr, pentru a se dărui, într-un alt fel, neamului său. A fost un om care și-a renunțat multe, și-a refuzat multe, a renunțat la viața lui personală, nu și-a întemeiat o familie, pentru că n-a avut timp sau pentru că sufletul său a fost dăruit nouă, neamului său.

Cetățean de Onoare al Țării…

E mult de spus despre Gheorghe Lazăr și ceea ce facem noi astăzi e o recunoaștere, da, târzie dar care trebuia să vină; Gheorghe Lazăr este cetățean de onoare nu doar al Avrigului, este cetățean de onoare al țării. Ar fi trebuit ca Bucureștiul primul să-l declare cetățean de onoare, pentru că acolo a pus temelia școlii moderne românești… Dar, pentru că s-a întors acasă, pentru că nu și-a abandonat niciodată și nu și-a uitat Avrigul, Avrigul îi este astăzi recunoscător. Felicit consilierii locali pentru inițiativă și sper să se gândească în viitor și la celelalte personalități importante ale Avrigului; și ele merită o diplomă de cetățean de onoare post – mortem! Vă rog frumos, nu-l uitați pe Gheorghe Lazăr și aplecați-vă puțin asupra omului Lazăr, să vedeți ce om frumos a fost. Și atunci veți înțelege cât de greu a fost parcursul lui, cât de grea a fost lupta lui. Cu atât mai merituoasă este victoria! Mulțumesc!”, a spus, în discursul său, Maria Grancea.

Gheorghe Lazăr a fost CINEVA!

A adresat câteva cuvinte celor prezenți la manifestare și autorul cărții „Ultimul mesaj al lui George Lazăr: Amintește-ți că vei muri!”, Cosmin Crăciun Cruciat, cel mai recent volum biografic despre Gheorghe Lazăr. Acesta a fost invitat la pupitru pentru a spune ce aspecte din viața dascălului și cărturarului avrigean l-au marcat și inspirat să scrie cartea, o lucrare extrem de complexă și minuțios documentată.

Cosmin Crăciun Cruciat a vorbit despre lucrurile, faptele și alte aspecte ce l-au făcut pe Gheorghe Lazăr un om atât de special, chiar din timpul vieții sale, astfel încât contemporanii, sau cei ce i-au urmat, au ținut cu tot dinadinsul să-i păstreze vie memoria, prin demersuri și acțiuni concrete. S-a întâmplat așa deoarece, vorbitorul consideră, plecând de la o întâmplare și o mărturisire ce-i are ca protagoniști pe Constantin Noica și Emil Cioran, că Gheorghe Lazăr a fost CINEVA. „A fi CINEVA înseamnă a face fapte care să poată schimba lumea în bine. A fi CINEVA înseamnă a fi un model bun și demn de urmat, nu doar de către cei care te-au cunoscut ci și de către cei pe care nu i-ai întâlnit niciodată, nu doar de către contemporani ci mai ales de către urmași. Ori, din acest punct de vedere, Lazăr a fost, fără îndoială, CINEVA. Iar cea mai bună dovadă în acest sens este că acum, la 200 de ani de la moartea sa, el este mai actual ca oricând…”, a spus, Cosmin Crăciun Cruciat.

„…din opera lui Gheorghe Lazăr nu lipsește această contribuție a lui la recunoașterea Avrigului, la acordarea unei identități a Avrigului” – protopopul Vasile Gafton

Gheorghe Lazăr a fost și un important teolog, iar activitatea sa în acest domeniu nu poate fi pusă nicicum la îndoială. Prezent la manifestare, protopopul Avrigului, pr. dr. Vasile Gafton, a spus următoarele: „Hristos a înviat! Scrie și pe piatra de mormânt a lui Lazăr… De fapt, Învierea este un fapt ce l-a preocupat, probabil, în fiecare zi a vieții lui. Și pentru că tot suntem în perioada aceasta încă până la Înălțarea Domnului, salutul nu este nicidecum deplasat ci, dimpotrivă, este cumva la el acasă. Așa cum și Lazăr este la el acasă, primit, poate pentru prima dată, așa cum se cuvine la el acasă, nu cum spunea Iorga, atunci când s-a întors de la București și nu au tras nici clopotele bisericii, nu a fost așteptat într-un mod festiv, ci ca un anonim. Consider acest gest pe care administrația locală a Avrigului îl realizează prin acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al Orașului” lui Gheorghe Lazăr ca un fel de reparație; poate că cuvântul nu este pre dur. Spun lucru aceste deoarece este o completare și o recunoaștere a unei părți a operei lui Gheorghe Lazăr despre care nu s-a vorbit nici foarte mult, nici puțin, de multe ori aproape deloc și anume: din opera lui Gheorghe Lazăr nu lipsește această contribuție a lui la recunoașterea Avrigului, la acordarea unei identități a Avrigului. Consilierii locali și domnul primar, poate nu știți ce v-ați asumat; de 245 de ani, Gheorghe Lazăr face onoare Avrigului. Așa că, atenție, pentru 245 de ani va trebui să faceți reparația aceasta, și noi împreună, astfel încât să aducem lucrurile acolo unde au rămas ele; sunt un pic în urmă, dar poate că nu este târziu să facem lucrul acesta… Sigur, fiecare dintre noi suntem oameni, iar omul cât trăiește învață. Așa cum Gheorghe Lazăr, acum 245 de ani era deschis, pentru că, în momentul în care a deschis ochii spre lume, a avut această curiozitate de a cunoaște și de a se afirma. Nu singur, nu fără de identitate, ci cu acea identitate pe care i-a dat-o Avrigul. Cu siguranță, dacă vom citi, dacă ne vom cultiva, dacă ne vom culturaliza, nu vom ajunge Gheorghe Lazăr; Gheorghe Lazăr a fost unic! S-ar putea să ajungem un inginer, s-ar putea să ajungem, unii, teologi, s-ar putea să ajungem, unii, dascăli, cum și suntem de fapt deja, și suntem, cu toții, câte ceva din toate aceste domenii pe care el le-a încununat, dar cel mai bun lucru pe care l-am putea face, urmând această moștenire primită, ar fi acela de a deveni CINEVA. Nu-i ușor, dar dacă Gheorghe Lazăr a fost cel care a dat Avrigului o identitate, noi pornim de la identitatea aceasta, nu începem din nimic. Începem de la o moștenire pe care Gheorghe Lazăr ne-o lasă și pe care noi va trebui să avem grijă să o cultivăm. Vă felicit pentru momentul acesta! Să-i trăiască amintirea lui Gheorghe Lazăr, mult peste 245 de ani de aici încolo! Vă mulțumesc!”.      

Recital coral, moment poetic și teatru scurt – susținute de elevii din Mârșa și Avrig

Spectacolul omagial a continuat cu momentul cultural – artistic oferit de elevi ai Liceului Tehnologic Mârșa. Mai întâi, corul instituției de învățământ, coordonat de prof. Laura Andraș Prisacă, a prezentat un recital coral, urmat de momentul poetic susținut de elevii coordonați de prof. Cătălina Iarca și prof. Mădălina Neaga.

În încheierea evenimentului, elevi ai Liceului Teoretic „Gheorghe Lazăr” Avrig, coordonați de prof. Bianca Grancea, au prezentat un scurt moment teatral.