Brăileanul Vasile Cristian, cântărețul de muzică ușoară cu voce de tenor din perioada interbelică, interpretul celebrei piese „Zaraza”, dar și a mai multor altele – „În ochii tăi fermecători”, „Pe boltă când apare luna”, „Aprinde o țigară” ș.a. care i-au adus popularitatea, s-a născut pe 8 mai 1908 la Brăila.

Cristian a fost primul fiu al familei Vasile. Tatăl său – Gheorghe Vasile – a fost de profesie judecător.

Pasiunea pentru muzică s-a manifestat de la o vârstă fragedă. Deși a rămas orfan de tată după Primul Război Mondial, mama sa Virginia l-a dus să studieze vioara. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, tânărul Cristian s-a înscris la Conservatorul din București, dar abandonează studiile la Conservator pentru a cânta muzică ușoară.

În scurt timp, Vasile Cristian a devenit cea mai ascultată voce din București. Proprietarii restaurantelor îl curtau pentru a cânta în localurile lor. Când pleca de la un restaurant pentru a cânta în altă parte și o parte dintre clienți părăseau localul pentru a-l urma.

Trubadurul a iubit tangoul pe care l-a interpretat în stil propriu, unic, cu mare eleganță. Romanțe a cântat mai puține. Avea o voce caldă, clară, maleabilă, cu un ușor tremur în ea, al cărei patetism exprima o întreagă epocă. Pe lângă vocea catifelată, Vasile Cistian avea un fizic plăcut și era bun la inimă, era un tânăr inteligent și spiritual. Întotdeauna avea o prezență impecabilă.

De-a lungul prodigioasei sale cariere muzicale, Vasile Cristian a înregistrat pe discuri de ebonită ale Caselor de Discuri Odeon și Columbia aproape 300 de cântece – câte două piese pe disc – marea majoritate fiind tangouri. Cel mai cunoscut tangou al său a fost celebrul „Zaraza” al compozitorului uruguayan Benamin Tagle-Lara, textul fiind scris de prietenul său Ion Pribeagu.

Seară de seară, trubadurul încânta publicul bucureștean cu piesele sale inconfundabile: „Ilona”, „Nușa”, „Gândește-te la mine”, „Te-aștept diseară-n Cișmigiu”, „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?” „În ochii tăi fermecători”, „Pe boltă când apare luna”, „Aprinde o țigare” și multe altele.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Vasile Cristian s-a înrolat pe front în echipele artistice.

După război s-a angajat la un restaurant din București, dar au început să apară primele semne ale problemelor de sănătate, era bolnav de TBC.

Regimul politic nou instaurat – cel comunist – a avut o atitudine ostilă față de tot ce a creat și promovat interpretul. Noile cerințe ale timpului impuneau alte genuri muzicale, alte valori erau promovate cu insistență. În condiții extreme, Vasile Cristian întreprinde tentative de a organiza coruri și trupe muncitorești, mai mult, un timp a muncit pe șantierul întreprinderii Gaz Metan din Mediaș.

Pentru o perioadă a revenit la București ca prezentator de programe la Circul de Stat și regizor la Teatrul de Păpuși „Țăndărică”. Între timp Rada Moldoveanu îi devine soție și împreună se mută la Predeal.

În ultimii ani ai vieții, împreună s-au stabilit la Sibiu.

Celebrul interpret a murit în iunie 1974, la Sibiu. Profund afectat de uitarea – în care s-a pomenit în ultimii ani ai vieții -, Vasile Cristian a cerut să nu i se pună cruce inscripționată cu nume pe mormânt, rugăminte care i-a fost respectată.

Conferențiar universitar,

Doctor în istorie

Mariana S. Țăranu