Am cedat, "la cererea publicului" şi mai ales a prietenilor virtuali (adică reali dar pe care eu îi am virtual), ispitei de a vedea, von A bis Z, cele două ore şi jumătate de film "21 de rubini", probabil cea mai de succes (cumva) producţie cinematografică românească din ultima vreme. Am mai cedat ispitei ăsteia şi pentru că am citit atâtea păreri despre el, fiecare spunând altceva şi sugerând altceva, încât nu am priceput nimic despre ce e vorba şi am fost auto-obligat să văd cu ochii mei ce, cum unde când. Acum mă întreb "de ce" şi încă nu găsesc răspuns.

Păreri despre film: acuzaţii de la putimism la kovesism

După ce "controversatul" film a fost difuzat, pe Realitatea Plus, chiar în perioada Paştilor Ortodoxe (ia ghici de ce!), a plouat cu păreri. De la stânga la dreapta, ideologic vorbind. 
Aripa bolşevico-progresistă acuza filmul şi autorul ei de putinism şi filo-rusism, doar pentru că a fost prezentat la un festival la Moscova şi pentru că SUA şi UE nu sunt prezentate la modul de la "slava" în sus. Deci era "antiamerican" şi "antieuropean", deci putinist. Adică reducţionism de dou bani de la cei cu lozinci reductive lătrate la modul cu care ne-am obişnuit din 2017 încoace. Apoi am citit opinii inverse. Că filmul este de fapt pro-sistem, fără nimic subversiv anti-vest, că de fapt se merge la fentă, că are aluzii la personaje celebre din justiţie şi că predomină buna intenţie de salvare a credinţei noastre ortodoxe de corupţie şi  popii cu merţan. Am mai aflat că filmul e de fapt super, că expune lucruri ascunse, că loveşte adânc, că era nevoie de aşa ceva, că e o capodoperă a cinematografiei româneşti, că prezintă realitatea aşa cum e acum, la fel cum în anii '90, filmele cu cururi, ţâţe, jeg şi înjurături "o spuneau p-aia dreaptă". Că nu e impotriva ortodoxiei ci doar a corpuţiei, şi a altor apucături ale clerului şi ierarhilor, eviident, ortodocşi. Am mai aflat şi că filmul e prost rău. Adică nu "prost" ca etalonul normal al filmelor româneşti de după 2000, şi ci prost rău de tot. Că scenariul e de-aiurea, că totul e ca pixu şi că nici nu merită să te uiţi la poster, d-apăi să mai şi vezi două ore jumate de film. 
Am mai citit anchete ce au alura de a fi scrise la comandă despre ce legături are preotul Ciprian Mega cel care a realizat filmul, cu Putin, cu Putin şi din nou cu Putin şi mai ales cu Rusia lui Putin, care e condusă de Putin. Deci înţelegeţi că am fost aproape obligat să-l văd… 
 

Putea fi un film bun, dar noa, atât s-a putut

Filmul este un fel de "one man" movie, cu scenariul şi regia de pr. Ciprian Mega. Printre producători, se află şi soţia scenaristului şi regizorului, Lara Mega. Cam "de casă chestia", dar am mai văzut. Dar acelea erau filme ca lumea. 
Foarte mulţi au acuzat că "21 de rubini" e prost filmat. NU e prost filmat. Am văzut filme cu premii să umpli două sacoşe, filmate la fel de prost de zici că au fost făcute cu camera mea foto, şi mă gândesc doar la "Pescuit sportiv" şi "Loverboy" din cele pe care le-am văzut, dar sigur există şi producţii filmate mult mai prost. Filmul e filmat normal, e chiar OK, în ciuda cadrelor cam strânse, boală tipic românească de "nou val" al nuştiucâtelea. Alţii se plâng că sonorul e prost, că nu înţelegi nimic. NU, sonorul e OK, chiar acceptabil faţă de normalul românesc în domeniu, în care ori nu se aude nimic, ori se aude asurzitor dar nu ştii ce.
 
Prima jumătate de oră a fost super OK. Satiră deşteaptă la apucăturile politicienilor noştri, făţărnicia pandemiei, la modul de politică în poziţia ghiocel în faţa marilor puteri vestice. Începutul "căii şpăgii" pentru personajul principal şi prezenţa copleşitoare a lui Dorel Vişan, pe departe cel mai bun din distribuţie. Avem deja şi reprezentantul corpuţiei popeşti, un protopop chefliu cu un limbaj cam şmecheros, de ciumete de cartier, care participă la chefuri, cântă cântece lumeşti, fumează, e pă bune cu primarul şi e OK cu şmecheriile. Dar au urmat alte două ore care au ucis jumătatea aia bună. 

Acţiune necăjită şi liniară

Acţiunea, cu excepţia câtorva salturi răzleţe, dar şi acelea doar graţie prestaţiei anumitor actori care au mai dat polish rolului şi ăla sec, este plată şi monotonă deşi, cu un scenariu mai bine făcut, ar fi bubuit. Te-ar fi putut ţine cu sufletul la gură, că avea potenţial. Dar a rămas la potenţial şi a îmbătrânit speranţă. Chiar şi cele mai "de vârf" scene, sunt aşa concepute încât să ţi se rupă cine ce face şi de ce, indiferent de posibilul dramatism şi tragism al situaţiei şi să îţi vină să închizi fereastra de YouTube şi să te uiţi la ce ai filmat în concediu, că e mai palpitant. Filmul are două planuri principale cu două perioade de timp diferite (1999 şi 2021 din câte am dedus) şi mi-a luat peste 2/3 din film ca să pricep asta deoarece "trecerile" de la un plan la altul se fac în aşa fel încât să nu te prinzi, de ai impresia că eşti într-un conglomerat temporal prezent-trecut (dar asta ar fi fost deja o calitate a filmului). În plus, sunt atâtea "găuri"-uri în acţiune încât nu pricepi mare lucru în anumite situaţii. Cine era ăla? Ce făcea aia? Care e scopul scenei ăleia? Ce a fost după?  

O intrigă din topor şi cam de-aiurea

Realizatorii filmului au fost aşa de porniţi să arate ce mafie este în BOR încât au renunţat la toate elementele care ar fi făcut din "21 de rubini" un film reuşit, doar ca să arate ei ce grav e cu justiţea şi corupţea în România. Cu două excepţii, acel părinte iluminat (fost legionar aluuzie la Iustin Pârvu?) retras de la slujire de către La Piovra Episcopiei Nicariului şi Zădărnicenilor (nume de o subtilitate uluitoare, ţine-mă să nu cad) şi un posibil ne-preot tânăr şi păgubos, tot ce poartă sutană în acest film e călare pe tot felul de şpăgi. Biserica, ca virgulă sau na, "ca şi" instituţie, e aici în cârdăşie atât cu politicienii şpăgari autohtoni cât şi cu Europa şi SUA care culmea culmii culminor, o protejează pe ea Biserica şi situaţia de acolo, zădărnicind investigaţiile zeiţei justiţiei valahe care voia dreptate mai presus de orice. Ceea ce este de domeniul comicului absurd, cunoscându-se direcţia atacurilor care vin la adresa credinţei. 
Filmul respiră prin toţi porii că şpaga e peste tot, că nu ne mai facem bine şi că e degeaba. OK. Dar de ce a durat două ore jumătate argumentaţia asta?
A mai e o aluzie la un partid conservator (AUR?) controlat de Vest şi de politicienii din sistem.

Personaje pe nicăieri

Scenariul are talentul de a nu dezvolta niciun personaj până la stadiul de a fi "cineva" în film. Chiar şi eroina principală cade în anonimat din cauza salturilor acţiunii, iar restul sunt presăraţi parcă aleatoriu, tăindu-li-se macaroana exact la momentul la care prezenţa lor ar fi însemnat ceva mai consistent în arhitectura filmului. Unele personaje sunt uluitor de nesărate. Altele ultra-anonime. Altele inutile. Altele înghesuite unele într-altele, ca în autobuz. Adică aşa, cam pe Nicari şi cam Zădarnic. 
Evident că pata mare e pe preoţii cu funcţii. De la protopop la episcop toţi sunt mai vicioşi decât în cărţile lui Damian Stănoiu sau din articolele presei hashtagiste. Merg la chefuri, iau şpagă pentru orice, drăcuie, se răstesc, urlă, fumează, beau de bubuie, se îmbată de cad cu capul pe masă, mănâncă friptane când e post, se combină cu politicieni şi cu Occidentul decadent, bagă ameninţări subtile de zici că-s o echipă de securişti din vremea lui Ceauşescu lăsaţi de capul lor. 
Lefrtarzii strigă că putinismu-putinistu pentru că UE şi SUA sunt prezentate prost. Cu excepţia acuzaţiei aiuristice de putinism, aşa e. Ce-o fi fost ăla ca personaj, jucat de Mickey Rourke, e un redneck clasic, de zici că vine direct din stafful lui Trump aşa cum e văzut de progresişti. Persoana de la UE este o femeiuşcă bi- cu pile la Vatican, care îşi dă în stambă pe la chefuri ca o panaramă care a amestecat shoturile. Chiar şi procurorul femeie, o aluzie nici măcar subtilă la Laura Codruţa Kovesi dar comptet diferită de ea, nu reuşeşte să atragă simpatia spectatorului pentru că nu dă niciun motiv.    

Dialoguri ciudăţele care nu te captează

O mare parte din succesul unui film îl fac dialogurile. Aici nu e cazul. Cu mici excepţii dar oprite cu grijă ca nu cumva să dea filmul în ceva mai de calitate, tot ce se vorbeşte acolo e la fel de dinamic ca dialogul de la o terasă din centru între doi sau mai mulţi corporatişti. NESĂRAT. Noroc cu obseria scenaristului care e şi regizor de a-i face pe preoţi să discute între ei sau cu "clienţii " ca o brigadă de interlopi. La fel şi politicienii români, când deschid ei gura, ai impresia că sunt nişte cocalari perfecţi. Restul, pe bune, eu aud discuţii mai pline de viaţă pe stradă sau în staţie la 12le.       

Jocul actorilor. Ai noştri i-au tăiat pe sueprinvitaţii străini

Spun atât: Dorel Vişan. Extraordinar ca de obicei, dar exploatat minim pentru că, neah, scenariul care este. El este cel care mai dă ceva culoare acestui film. Cu mult peste Rourke şi Anthony Delon, care nu s-au remarcat prin nimic remarcabil decît prin faptul că se nuemsc aşa cum se numesc. Apoi mai remarcăm, tot la "din păcate prea puţin", pe Ovidiu Crişan (în rolul protopopului) care a făcut şi el ce a putut dintr-un personaj sărăcit de replici şi de "timpi de antenă". Acelaşi lucru pot spune despre Constantin Dinulescu (episcopul) dar el este din generaţia legendară de actori, Chiar şi un Răzvan Vasilescu aici este şters spre deloc, spre deosebire de alte roluri în care-l ştim şi a strălucit A şi Nicodim Ungureanu care chiar şi în minutele acele apuţine, tot face ceva din personajul acela al lui.  

De ce zic că "21 de rubini" e un film comunist

Zic că "21 de rubini" are toate elementele unui film comunist. De ce? În el găseşti majoritatea ingredientelor propagandei comuniste a anilor '50. Avem politicieni burghezo-moşieri corupţi, gata oricând pentru o şmecheria şi un parandărăt, curvari, beţivi şi ghiolbani. Avem capitaliştii străini americani şi europo-occidentali, care se comportă ca în poeziile lui Maiakovski sau ale lui Jebeleanu, care corup, şantajează, exploatează, îşi bagă nasul, sunt culmi ale viciului şi au pata pe ţărişoara noastră, Rrromâniaaa.  Şi mai ales, avem popi care depăşesc ca apucături orice pamflet comunist de la URSS la Rezist şi toate paginile scrise ale manualelor de învăţământ ateist, ulterior materialist dialectic, uterior TFL-ist.  Mai avem şi nuişte puri ideali care o termină neapărat nasol, o "procuroare" pură ca lacrima şi iubitoare de justiţie pereat mundi, care vrea o lume mai dreaptă şi mai bună, dar cade victima conspiraţiei odioase. Şi un elev de seminar netalentat care şi el pică din motive personal-sociale. Mai lipsea finalul mobilizator că, în martie 1945, ţărănimea muncitoare ajutată de tovarăşii din Partidul Comuniştilor au intrat cu plugul în pământul boierului ţărănisto-legionar şi o voce din off care să zică că uite pziua asta ar fi aşteptat-o şic ei căzuţi în lupta. 

Chestii ciudate

În film mai apar şi chestii ciudate. Apare Patriarhul BOR care cere pe şest sprijin de la UE, ceea e de domeniul SF. Nu am înţeles morala cu ceasul. Şi mai ales, nu am înţeles ce căuta Loredana în film. Şi nu am înţeles dorinţa obsesivă de a arăta că TOT ce e Biserică este supercorupt.

Apropo, Pe IMDB filmul e cotat binişor, 7,8 din 10. Pe YouTue a fost vizionat până pe 13 mai de 201.009 useri. "21 de Rubini" a fost cică ales de către regizorul sovietic, pardon rus, Nikita Mihalkov, pentru un fel de premiu Oscar al BRICS, ceea ce mă face cel puţin să râd sau să bănueisc şi eu că Rusia şi-a băgat coada în povestea asta. Haide, chiar şi BRICS, dar Oscar? 

Filmul este postat oficial la vizionare liberă, pe canalul Youtube al lui Ciprian Mega, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=_OjVS1CuD0w

Şi nu spun ca alţii, că să nu-l vedeţi. Vedeţi-l şi vă faceţi voi o părere. Nu mai gândiţi cu părerile altora.

Apropo, aştept un film, controversat sau nu, despre corupţia din învăţământ (şcolar, liceal, universitar), din sănătate sau chiar din mass-media. Sau despre pandemie. Ei, cine se bagă?