"Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri" s-a auzit, la miezul nopţii, în Hipodrom, la biserica cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sf. Ierarh Nicolae. Sunt anumite nopţi în care biserica este un centru al vieţii unei comunităţi. Noaptea Învierii şi cea dintre ani. Dar cea mai importantă este Noaptea Învierii. Chiar şi în vremea când anticreştinii "vechI", comuniştii, erau la putere, nu au reuşit în România, ca în alte ţări, să desfiinţeze această Zi de Bucurie a creştinilor. Au reuşit alţii, sub pretexte medicale, sprijiniţi isteric de noii anticreştini ai fals-civilizaţiei, dar pentru foarte scurt timp.
 
Într-o lume tot mai ateizată, tot mai plină de ură la adresa celor credincioşi, prezenţa în biserică este un act curajos de a îţi asuma fiinţa ta, dincolo de mode de zâmbetele ironice ale colegilor şi prietenilor sau de mai falsa grijă a "ce zice lumea". Este ceea ce văd, de fiecare dată, noaptea, în biserici. O asumare a faptului că eşti creştin, dincolo de mode şi deasupra nevoilor sau a falselor nevoi zilnice. Şi atâta vreme cât în noaptea Învierii, biserica şi curtea ei sunt pline de oameni, atunci e bine, indiferent de cât procent de  cedinţă e ei, de faptul că se îmbulzesc mai mult sau mai puţin la coadă la "Paşti" (sau chiar se ceartă uneori) sau că vin acolo doar ca să bifeze o prezenţă, "că aşa se face". 

Este ceea ce am gândit când am fost, ca de obicei, la slujba Învierii de la "Biserica de pe Mihai Viteazu", devenită în ultimii ani, şi biserica celor care locuiesc în Şelimbăr, la blocurile de pe Valea Săpunului, unde nimeni nu a avut ideea de a găsi sau nu a dat un loc pentru construirea unei biserici. Nu-i nimic, sunt bineveniţi şi aici. Credinţa nu e blocată de o frontieră fictivă între Sibiu şi Şelimbăr.
Ce să spui despre Slujba Învierii? Este Slujba Învierii. În fiercare an, aceeaşi. Chiar şi preoţii slujitori sunt, în marea lor majoritate, aceiaşi. Iar oamenii vin la biserică, de Înviere, pentru acelaşi lucru: să se bucure de Învierea Domnului. Aşa este de când românii au devenit creştini, nu contează unde, nu contează cum. Nu este nimic senzaţional, nimic "breaking news", nimic "de deschidere". Ştirea principală nu este slujba, ci Învierea însăşi. 
Da a fost multă lume, dar nu facem aici statistici. Da, biserica a fost plină, apoi mai puţin plină, în interior, pentru că oamenii s-au dus să ia Paşti. La fel, printre preoţii slujitori am recunoscut pe Vasile Popa, Achim Băcilă, Cristinel Husarciuc şi Nicolae Bobeş, preoţi care de mult timp sunt alături de credincioşi, aici, încât fac aproape parte din familia ta.

Învierea e un prilej de sărbătoare. Şi de a lăsa răul în urmă pentru bucuria acestei sărbători. "Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare, Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruință". Hristos a înviat!