* Nu ştiu cine şi pe ce criterii a întocmit un clasament al celor mai renumiţi filozofi ai epocii moderne, dar să îl luăm ca atare: Immanuel Kant (pe care n-am reuşit să-l citesc şi să-l înţeleg), Niccolo Machiavelli, Friedrich Nietzsche, Jean-Paul Sartre, Rene Descartes. Eu m-arn apropiat mai bine de Nietzsche, acesta având un sistem mai organizat, cu o anumită logică digerabilă şi de un novice. Am să vă argumentez cu câteva dintre ideile lui: "Fără muzică, viaţă ar fi o greşeală; Care este adevărul: E omul una din gafele lui Dumnezeu sau Dumnezeu din cele ale omului?; Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici; Dacă vrei să ajungi sus, foloseşte picioarele tale; Dragostea este oarbă, prietenia doar închide ochii; Frica este mama moralităţii; Femeia a fost cea de-a doua greşeala a lui Dumnezeu". Aici cred că se înşeală. * În aprilie curent s-au împlinit 100 de ani de la naşterea inegalabilului actor Marlon Brando (m. 2004). În tinereţe le-a înnebunit pe femei, la bătrâneţe, pe cinefili. * Filozoful grec din Antichitate Epicur şi adepţii lui defineau plăcerea maximă drept absenţa durerii: "Nu e cu putinţă să trăieşti plăcut fără a trăi înţelept, bine şi drept şi nici să trăieşti înţelept, bine şi drept fără a trăi plăcut". Aşa o fi fost pe vremea lor, pentru că noi trăim alte plăceri, multe nocive, "dăunătoare grav sănătăţii". * După mai bine de un deceniu, cuplul Fodor-Bokor, care părea de nezdruncinat, s-a spart. Corina Bokor să nu creadă cumva că am uitat că ea l-a instalat vizavi de Teatrul National "Radu Stanca" pe clujeanul Bretan Miklos, care n-a avut nicio tangenţă cu Sibiul, doar fiindcă avea neamuri la Ierusalim şi fiică-sa dolari. Sunt curios cu ce au momit-o pesediş-tii ca să sară în barca lor. * Într-o carte apărută cu ceva ani în urmă, Andrei Pleşu îi "pictează" scurt pe o seamă de politicieni din garderoba românească actuală: "năucul trist Pop, palida secretară de la Videle Carmen Dan, zglobiul metafizician Daea, papagalul şef de pluton Tudorel Toader, hamletianul Dragnea, plutonierul euforic Codrin, crâncenul Nicolicea, şturlubaticul jurist de buzunar Şerban Nicolae, vajnica urbanistă Firea, vesela subretă de Craiova Olguţa, cireaşa de pe tort Viorica Dăncilă" (Eu i-aş zice bomboana de pe colivă). * "Marele meu vis ascuns rămâne o moarte, obscenă, artistică, cu faţa îngropată în munţi de pate, înecată în ciorbe şi piftii, în faţa unui bou în care se află o capră, în care se află o gâscă, în care se află un pui, în care se află potârnichi cu tot cu limbile în aspic şi cu ţigara fumegând în mână. Să mor odios, dar sătulă." 0 singură jurnalistă de soi are mass-media din Romania: tătăroaica Selma lusuf. * Văzând şi auzind ce harababură domneşte în unele şcoli, în care profesorii se bat cu elevii, iar aceştia îşi dezvirginează colegele în budă în pauza mare, îmi amintesc ce militărie se făcea când eram eu elev: în bănci cu mâinile la spate, caietele şi cărţile învelite, uniformele curate şi călcate, pantofii oglindă, în recreaţii, unii mai citeau pentru ora următoare… Unii i-ar zice dictatură, eu zic că era disciplină şi nu era imposibil de respectat. Distanţa dintre elev şi dascăl era incomensurabilă.