Actuala str. Gen.Gheorghe Magheru, o continuare a laturii sudice a Pieţei Mari, este alcătuită din două vechi străzi, respectiv: partea de sus de la Piața Mare până la intersecția cu str. A. Iancu și partea de jos a străzii. 

În acest articol prezentăm partea de jos a străzii, de la intersecția cu str. A. Iancu/ Sporer până la gară (a se vedea harta Sibiului 1904). 

Denumiri anterioare:  1751- Kleine Salzgasse (str. Mică a Sării); 1872 – Bahngasse (str. Gării); 1921 – Regele Carol I; 1948 – Mareșal Tito; 1949 – Viaceslav Mihailovici Molotov; 1965 – general Gheorghe Magheru.

Str. Gen. Ghe. Magheru nr. 34-36. Mănăstirea maicilor Ursuline. În decursul timpului clădirea a suferit extinderi succesive (1769-1772), astfel că astăzi edificiul este amplasat pe o suprafaţă de 0,84 ha, în jurul a trei curţi interioare. Mănăstirea este o construcţie cu faţada în stil baroc cu incinta închisă care ajunge până la strada Şelarilor, reamenajată în perioada 1891-1904. 

Elementele decorative ale faţadei, aparţin eclectismului de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Clădirile care au fost în locul bisericii şi Mănăstirii Ursulinelor au fost, inițial, lăcaşul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani. În anul 1474, când aceștia s-au mutat în interiorul zidurilor de apărare, au construit biserica şi apoi mănăstirea. În secolul al XVI-lea, în urma Reformei protestante, populaţia săsească a trecut la luteranism, iar mănăstirea a fost desfiinţată. 

Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică, biserica, cunoscută sub numele de „Biserica mănăstirii” (Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături, un pension de fete. În 12 iulie 1733 vor veni, din Bratislava, opt călugăriţe ursuline, fiind primite într-un mod festiv. În 1734 lângă biserică se va construi mănăstirea propriu zisă. În 1769 încep lucrările de extindere a clădirii, cu banii oferiţi călugăriţelor de către împărăteasa Maria Tereza. Lucrările vor fi terminate în 1772, costând 38.821 guldeni. În anul 1789, se deschide şcoala elementară catolică numită Şcoala Normală de fete K.u.K. (Şcoala Naţională a Marelui Principat). Şcoala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcţiona din anul 1790. 

Şcoala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule) va fi una dintre şcolile de elită ale oraşului, aici învăţând copiii familiilor bogate, care doreau a-şi educa copiii într-un mediu german, după un tipic iezuit. 

Școala măicuțelor Ursuline, înființată în 1734, a avut o existență neîntreruptă până la naționalizarea din 1948. 

În perioada comunistă și până în 2010 a funcționat Colegiul Pedagogic Andrei Șaguna. (va urma)

ing. Ioan Dejugan