Dacă se face risipă de ceva în România, vorbele și banii sunt în cap de listă. Nu e ziulică lăsată de la Dumnezeu să nu auzim că undeva s-a bifat o acțiune de prevenire a consumului de droguri ori a violenței de tot felul, domestică, familială, emoțională, fizică, psihică ș.a.m.d. Sunt basculate tone de vorbe goale, rostite pe tonalități grave, uneori de-a dreptul apocaliptice. Cazul lui Dan Ilie Morega a adus în discuție, din nou, lipsa brățărilor ce ar trebui utilizate pentru monitorizarea persoanelor considerate a fi un potențial pericol pentru cei din jur. Bunăoară, în Mehedinți există doar două brățări de monitorizare: una șade la mâna lui Morega, cealaltă atârnă la încheietura unui bărbat împotriva căruia a fost emis un ordin de protecție. Mi-e greu să cred că în tot județul nu mai există alte situații ce ar impune purtarea unor brățări de acest fel. Nu de puține ori, ordinele de protecție au fost încălcate, indivizii agresivi snopind în bătaie sau chiar ucigând persoanele pe care le amenințaseră în prealabil. Statistic vorbind, anual, o sută de femei sunt ucise de soții/concubinii/prietenii lor. Poate că niște brățări care să le dea de veste polițiștilor că brutele se apropie de victime ar fi diminuat considerabil această cifră neagră. Au fost cheltuiți o grămadă de bani, în tot felul de investiții sterile, se toacă sume enorme prin PNRR, în demersuri ce numai a redresare nu sună. Dacă din bani europeni se pot face și achiziții utile (vezi motocicletele pentru polițiști), de ce nu s-ar fi putut rezolva și problema brățărilor, atât de necesare în combaterea violenței familiale și nu numai? S-au îngropat milioane de euro în piste pentru biciclete (nu doar în Sibiu, ci în toată țara), dar pentru dispozitivele despre care vorbeam și construcția unor centre de recuperare a tinerilor dependenți de droguri nu sunt bani. Altfel, gargaragiii gălăgioși o tot dau înainte cu lupta împotriva traficului și consumului de droguri sau a violenței. Sunt foarte vocali când emană planuri, strategii ce nu au nicio finalitate. Cât despre tocat bănetul din PNRR (unde nu există rigorile gestionării, pe care le întâlnești în cazul altor finanțări), să te ții dezmăț monetar. În tot acest timp, o mulțime de femei sunt bătute, violate sau chiar ucise, o sumedenie de tineri își frâng destinul din cauza consumului de droguri și a lipsei unei infrastructuri sănătoase, de recuperare și reintegrare a lor în societate. Vorbim despre două molime sociale, care macină România, țara unor proiecte fantasmagorice, paralele cu realitatea.