* Piesele de teatru sunt scrise pentru a fi jucate pe scenă, nu citite la gura sobei. În afară de cele ale lui Shakespeare, în care fiecare replică a personajelor poate fi o maximă de reţinut. Recent, am recitit "Henric al Vl-lea", o piesă mai rar jucată, despre viaţa acestui rege al Angliei. O replică sună aşa: "E cruntă suspiciunea din mintea vinovată/Hoţul miroase un poteraş în fiecare tufiş". * Şi o replică dintr-un film românesc: "Vezi, mă, că io-s din Rahova, cu pistolu ăsta am făcut revoluţia, cu ăsta vă împuşc pe toţi!" Altă raţă, în altă traistă. De aceea e Shakespeare unic şi indivizibil. * Am cumpărat o pungă cu porumb pentru floricele de-i zice popcorn. Nu mi-a venit să cred când am citit că ţara de origine este Un­garia! Ne-am pierdut şi statutul de "mămăligarii Europei" dacă am ajuns să importăm cucuruz. * Filozoful roman Epictet era de părere că este preferabil să trăieşti o viaţă scurtă, dar cinstită unei vieţi lungi dar ruşinoa­se. Eu aş aduce un amendament, optând pentru o viaţă lungă şi sănătoasă. O utopie, fiindcă bătrâneţea vine cu tot alaiul de necazuri. * Pe piaţa neagră a organelor corpului  omenesc (fiidcă există şi aşa ceva într-o orânduire în care totul e de vânzare), un intestin subţire costă 2 519 dolari, un ficat 157 000 dolari, un rinichi 262 000 dolari…O lume mizerabilă. * Deşi nu am fost elev al Liceului "Gh. Lazăr", am citit cu interes masivul volum (668 pagini) "Istoria Colegiului Naţional "Gheorghe Lazăr" din Sibiu de la origini până în 2017" apărut la Editura Andreiana, autor Cosmin-Crăciun Cruciat. Merită o reeditare. * Într-un articol, Andrei Pleşu le cere politicienilor noştri "un pic de inteligenţă şi de onoare", adică ceva imposibil. Mai sunt multe săptămâni până la alegeri şi ei sunt în focuri, făcând şi desfăcând alianţe, în loc să se preocupe de nevoile oameni­lor care-i aleg şi-i suportă. * L-am apreciat pe G. Călinescu şi ca istoric literar, şi ca romancier. Nu l-am crezut în stare să debiteze astfel de inepţii în anul 1951, când s-a pus în discuţie creaţia lui Constantin Brâncuşi: "Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură, fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte." Adunarea era prezidată de Mihail Sadoveanu. Era epoca proletcultismului, dar mă gândesc dacă, mai târziu, n-a avut mustrări de conştiinţă. * După Unirea din 1918, O. Goga a abando­nat poezia patriotică şi militantă, intrând în chiar miezul politicii în România Mare. Eroare capitală. În schimb, a rămas un pamfletar redutabil. Iată două portrete: "Mihail Manoileanu, acest tip intermediar ciudat între violonist şi escroc, cu pronunţate aptitudini verbale, dar maleabil în materie de caracter, ca un proxenet dintr-o mahala de la Salonic", iar despre Nicolae Titulescu: "Mutra de scapet în lumina matinală apare lividă şi obosită. Pe fruntea pergamentată sunt colţuri adânci, iar nasul plin de răni după priza con­tinuă de tabac pare mumificat, în vreme ce gura cu prea multă salivă îşi agită buzele, proiectând râsete iste­rice peste enorma dantură de cal." Savuros şi n-a ab­solvit facultatea de jurnalism.