În noua serie a „Tribunei”, apărută în anii ˈ30 ai secolului trecut, am întâlnit o  informație interesantă, necunoscută multora dintre contemporanii noștri, cu privire la evenimentele desfășurate în orașul de pe malurile Cibinului și zona adiacentă în zilele fierbinți ale lunilor decembrie 1918 și ianuarie 1919 furnizate  de articolul lui Ioan Berghia, Contribuții la Istoricul „Legiunii Române” din Sibiu, oraș și județ ( a nu se confunda cu mișcarea legionară fondată de Corneliu Zelea Codreanu, la 24 iunie 1927!). Autorul, avrigean prin naștere, a văzut lumina zilei la 3 septembrie 1898. După absolvirea claselor școlii primare, parcurge cursurile liceului maghiar din Sibiu (astăzi Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”) și apoi timp de patru ani, secția pedagogică a Seminarului Andreian din orașul nostru. La Adunarea Națională din 1 Decembrie 1918 a fost stegar și membru supleant reprezentant al Cercului Cisnădie (Ioan I. Șerban coordonator, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2013, p. 16, 77).

            Argumentul care stă la baza conceperii articolului este clar precizat, autorul  considerându-l util: „Pentru istoricul care va scrie istoria frământărilor revoluționare din Ardeal, ca începuturi ale realizării statului național… prin datele ce se arată în mic, se contribuie cu amănunte la marea operă care va fi istoria Unirii Ardealului în  anul 1918” („Tribuna”, anul VII, 1934, nr. 25, p. 2).

            Punctul de plecare al dezintegrării monarhiei bicefale austro-ungare a început încă din timpul Primului Război Mondial, de pe front, prin refuzul trupelor de a mai lupta. Se punea în discuția cabinetelor marilor puteri o temă de dezbatere, prevăzută de celebrele puncte anunțate prin vocea președintelui S.U.A. de atunci și anume, problema naționalităților. Thomas Woodrow Wilson (1856-1924) a fost cel de-al douăzeci și optelea președinte al Statelor Unite ale Americii, istoric și apreciat specialist  în domeniul științelor politice. Cele 14 puncte au fost prezentate în sesiunea comună a Congresului american din 8 ianuarie 1918. În ceea ce ne privește pe noi, punctul 10 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminării naționalităților. 

            În ultima zi a lunii octombrie 1918, la Budapesta se declanșează revoluția  care după 48 de ore transformă Ungaria într-un haos total. Puterea și suveranitatea ungurească erau distruse, „o instituție seculară cădea în bătaia unui vânt de libertate” cu speranța în sfârșitul conflagrației și venirea unor vremuri mai bune, mai fericite” (Idem)).

            Deși, la început, tocmai datorită rapidității cu care se derulau evenimentele, românii au fost surprinși, starea fiind surmontată prin măsurile adecvate luate. În noile condiții evidente iau ființă Sfaturile naționale, organe de conducere administrativă constituite atât pentru mediul urban  cât și pentru zona rurală.

            Sfatul Național Român din Sibiu se întrunește pentru întâia oară în  2 noiembrie 1918, în clădirea Asociațiunii (astăzi sediul Bibliotecii județene „Astra”). În componența acestui for întâlnim nume sonore ale vieții clericale, politice și culturale: Andrei Bârseanu, președintele de atunci al Astrei care  întrupează și funcția de președinte al Sfatului Național alături de: Nicolae Bălan, Nicolae Ivan,  Ioan Stroia, Siviu Dragomir, Ioan Broșu, prof. Dimitrie Comșa, Lucian Borcea, Ioan I. Lapedatu, Octavian Russu, Ilie Beu ș.a.

            În ideea menținerii ordinii în teritoriu sunt constituite  gărzile  naționale aflate sub comanda foștilor ofițeri și subofițeri din vechea armată austro-ungară. Gardiștii sunt dotați cu echipament, arme și muniții din depozitele armatei. Semnul distinctiv al acestora era  o bandă tricoloră la brațul stâng, cu inscripția „Garda Națională Română”.

            Legiunea română din Sibiu (oraș), a luat ființă în zilele de 3 și 4 noiembrie 1918, concomitent cu gardă săsească și ungurească. Românii s-au instalat în edificiul Seminarului Andreian din strada Mitropoliei (actualul sediu al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna”). Din rândurile primilor gardiști-legionari făceau parte studenții acelui Seminar, aflați în diverse activități didactice. Semnul distinctiv al acestora era o brățară albă purtată la mâna stângă, cu inscripția „Legiunea română”. În ziua de 5 noiembrie 1918, nou creata formațiune este recunoscută oficial  de sași, unguri și autoritățile sibiene sub denumirea de „Legiunea Națională Română”. Pentru evitarea posibilelor diferende ce s-ar putea ivi între cele trei gărzi cantonate în Sibiu, în aceeași zi de 5 noiembrie, este fondată „Reprezentanța Gărzilor Naționale” alcătuită din membrii delegați ai gărzilor română, săsească și ungurească. Aceasta avea menirea de a analiza și judeca diferendele ce s-ar fi produs, să conlucreze la paza orașului, la menținerea ordinei și a mersului normal al vieții. Comandant al Legiunii a fost desemnat maiorul Liuba Victor, secondat de căpitanul dr. Gheorghe Măcelaru. În paralel  se trece la organizarea de gărzi naționale rurale în diferite localități limitrofe: Avrig, Boița, Bungard, Cornățel, Cristian, Ilimbav, Turnu Roșu (fostă Porcești), Poiana, Porumbacul de jos, Miercurea, Ocna, Săliște, Săsciori, Slimnic și Rășinari.

            Legionarii depuneau următorul jurământ: „Eu….jur Atotputernicului Dumnezeu cum că întru toate voi fi cu credință și supunere către Consiliul Național Român din Ungaria și Transilvania. Conștient de datoriile ce ne impun vremurile istorice de azi voi fi credincios națiunii unitare române și nu voi ridica mâna mea asupra fraților români, locuiască ei pe orice fel de teritoriu politic. Așa să-mi ajute Dumnezeu”. Formula de jurământ a fost statornicită de către Consiliul Național Român Central de la Arad.

            Începând cu data de 12 noiembrie 1918 comandant al tuturor gărzilor naționale din Ungaria și Transilvania este desemnat maiorul  Vlad Alexandru din Arad.

            În aceeași zi  la Sibiu  apărea broșura „Cărticica Legionarului Român” în care se regăseu primele informații amănunțite cu privire la organizarea Legiunii de aici. 

            Structura Legiunii sibiene este ingenios conturată fiind alcătuită din:  Comanda din Sibiu;  Secțiile formate din Cercuri  și Cetele rurale.

            Comanda din Sibiu se compunea din: Statul Major, Referatele și Batalionu.l

            Comandantul Legiunii – maiorul Valer Liuba; locțiitor al acestuia – căpitan dr. Gheorghe Măcelariu; adjutanți: lt. David Simion și sbl. Ioan Stoichiță; fețe bisericești – Dr. A. Crăciunescu și M. Jantea, preoți militari; consilieri : lt. colonel Cornel Bardosy, căpitan Theban Brutus, plutonier major Dengyel Gligor, plutonier Bunea Vasile.

            Referatele: a) intendența. Șef-locotenent Imbăruș Gheorghiu; locotenenții Ittu Mihai, Orăștean Ioan și sublocotenent Pop Romulus; b) Cu îmbrăcămintea – locotenentul Gherman Ioan; c) cu armătura: căpitan Bardossy Coriolan, stegar Ittu Silviu; d) cu aprovizionarea: căpitan Ciuceanu Nicolae, sublocotenent Bucur Vasile și legionarul Mureșan Ioan; e) referatul economic executiv: locotenent Răchițan Ioan, locotenent Chiffa Cornel, Chifar Alexandru ; f) magaziner și casier: sublocotenent Piso Eugen; g) justiția – șef: căpitan Piso Simion, căpitan Georgian Cornel, stegar Ghibu Valer, legionarii Motoc Ionel și Apolzan Ioan (presa).

            Delegații Legiunii în reprezentanța gărzilor naționale erau: lt-col. Bardosy Cornel, căpitan Mohan David, locotenent Ștefan Coriolan, sublocotenent Bardosy Augustin, Moldovan Teofil, Turcu Titus , stegar Ciocan Ioan.

            Batalionul: Comandantul Batalionului: maior Păcală Aurel; Adjutant: locotenent Pop Titus. Compania 1-a Comandant: căpitanul Stroia Ștefan; Compania 2-a: Coman-dant: căpitan Theban Brutus; Compania  3-a: Comandant: căpitan Barbu Vasile.

            La data de 14 noiembrie 1918 iau ființă gărzile naționale de la secțiile: Avrig, Boița și Porcești (azi Turnu Roșu), delegații la înființare din partea Centrului fiind Nicolae Bălan, Aurel Crăciunescu, Dionisie Mihu, Valer Olariu și Valer Caicuțiu. Comandanți la Avrig și Turnu Roșu au fost desemnați stegarul Berghia Ioan, respectiv  Costeiu Ioan. Turnu Roșu avea în subordine și comunele Sebeșul de sus și Sebeșul de jos, iar Avrigul comunele Bradu și Racovița.

            Duminică în 17 noiembrie 1918 în Catedrala din Sibiu se oficiază de către Ioan Stroie (ulterior Episcop al armatei) și Grigore Comșa (viitorul  Episcop al Aradului), slujba de sfințire a a steagului Legiunii române. S-a intonat „Marșul Legionarului român” scris  de Ioan Broșu pe muzica lui Timotei Popovici.

            În ziua de 23 noiembrie Comanda Legiunii din Sibiu solicită Secțiilor sale, ca fiecare în parte să trimită la centru câte 10-15 legionari prezentabili necesari la îndeplinirea serviciului în oraș.

            La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia sunt prezenți  delegați ai Legiunii, ofițeri și legionari. Membrii  Sfatului Național din oraș și de la sate, au plecat cu trenuri speciale la Alba Iulia. Gărzile naționale păzeau căile ferate, gările și podurile. Secția Săsciori a luat parte cu întregul efectiv la paza pavilionului în care s-a votat Unirea.

Declarația de la Alba Iulia proclama, în mod deosebit, dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre. Se prevedea deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare, dreptul la administrație proprie, reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în raport proporțional cu etnia din care făceau parte. Se asigura dreptul de vot direct, egal și secret, libertatea presei, dreptul de asociere și instruire, toate acestea fiind elemente ale unei constituții democrate, de nivelul țărilor europene.

Pentru coordonarea tutuor acțiunilor în plan intern se instituia Marele Sfat Național Român care „ avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiile pe care le va afla în interesul națiunii”. 

Transpunerea în practică a hotărârilor Marii Adunări de la Alba Iulia revenea Legiunii Române. Astfel, în ziua de 2 decembrie Legiunea a preluat Oficiul poștal și gara Sibiu de la personalul maghiar. Cu acest prilej s-au găsit numeroase arme,  muniție și mitraliere. În ziua de joi 5 decembrie, un tren blindat maghiar trece prin gara Sibiu și ajungând la Porcești (Turnu Roșu) deschide focul cu mitraliere asupra comunei, „ din fericire victime nu s-au înregistrat” („Tribuna”, anul VII, 1934, nr. 26 din iulie, p. 2). Legiunea sibiană înregistrează și prima victimă din rândurile sale. Este vorba de studentul de la  teologie Munteanu Ioan, împușcat de unguri în timp ce încerca demontarea liniei ferate din gara Sibiu, pentru  a opri retragerea trenului blindat spre Ocna Sibiului.

Garda națională din Cunța (secția Miercurea) a luat ființă în ziua de 6 decembrie 1918 având comandant pe sublocotenentul Babeș Gheorghe. Începând cu 7 decembrie, căpitanul Piso Camil devine  comandantul militar al gării Sibiu, dublat în conducerea acesteia de  Sociu Ioan. De asemenea  se dispune organizarea  unor gărzi puternice pentru stațiile din Orlat, Cunța, Săliște, formate din 13 legionari. Pe  8 decembrie este fondată garda din Mag (secția Săliște) în frunte cu sublocotenentul Oană Gheorghe.

Începând cu data de 9 decembrie, garda națională constituită în 5 noiembrie pentru conlucrarea gărzilor românești, săsești și ungurești, este desființată, menținerea ordinii fiind asigurată doar de Legiunea română.

In 10 decembrie 1918, locotenentul Hozan Ioan este numit la conducerea Oficiului poștal din Sibiu. 

Trei zile mai tîrziu, pe 13 decembrie, Legiunea română primește la Sibiu,cu toate onorurile, primul tren militar al armatei române, cu membrii Batalionului 10 vânători,  în trecere  spre Deva-Petroșani.

Pe 14 decembrie, Secția de informații a Legiunii trece sub coordonarea Consiliul Dirigent, Resortul Siguranței publice. În aceeași zi Consiliul Dirigent edita organul oficial al Transilvaniei, „Gazeta oficială” aflată sub coordonarea  lui Teodor V. Păcățean (1852-1941).

Organizarea teritoriului, precizat românesc, continuă. La Sibiu se instalează Consiliul Dirigent cu atribuții ministeriale pentru întreg teritoriul stipulat în hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia. Dr. Ștefan Cicio-Pop ia comanda supremă a tuturor gărzilor naționale, în calitatea sa de șef al Armatei și Siguranței publice.

La 7 ianuarie 1919 ia ființă Legiunea de jandarmi Sibiu pusă sub comanda căpitanului Bogdan Aurel, iar patru zile mai târziu, pe 11 ianuraie 1919 este publicat Apelul pentru prezentarea ofițerilor și trupei care doresc a servi în jandarmeria ce lua ființă în Transilvania. În același act normativ se dispune desființarea tuturor gărzilor naționale începând cu ziua de 1 februarie 1919, reglementare dublată de Ordinul de convocare sub arme a tinerilor din contigentele 1918,1919 și 1920, pentru înființarea armatei regulare în Ardeal. Astfel ia naștere primul regiment românesc din Ardeal cu sediul la Sibiu, cantonat în clădirea demolată de comuniști în 1986, astăzi parcare auto, cunoscută sibienilor sub numele de „Cazarma 90”. Regimentul era pus sub comanda colonelului Gheorghe Radeș care avea în subordine 126 ofițeri și 2632 militari în termen.

Articolul  prezintă date și informații valoroase cu referire directă la începutul realizării idealului național, Unirea cea Mare din 1918. Autorul conchide: „Despre evenimentele petrecute în cele patru luni de revoluție, haos, Unire, apoi organizare s-a scris foarte puțin. Multe însemnări zac ascunse așteptând lumina zilei, archive zac prin unghere necercetate de nimeni, iar istoria cere datele necesare, căci trebuiește scrisă”.

 Iată, așadar, un subiect de cercetare pentru tânăra generație de istorici!

                                                                                                Lucian Giura