Dacă tot avem temperaturi de primăvară, observăm că s-au aglomerat aleile și trotuarele pe care sibienii vor să se plimbe. De obicei, când te plimbi cu cineva, ai vrea să mergi unul lângă altul, relaxat, nu să faci slalom și echilibristică. În cel mai nou parc la Sibiului, celebrul Belvedere, lățimea aleilor numai la plimbare fără griji nu te îndeamnă. Dacă e aglomerat, plimbarea se face în șir indian, pentru a putea trece pe lângă tine și cei ce vin din sens opus. Iar Parcul Belvedere nu e singurul exemplu de preferință pentru înghesuială a unor proiectanți. Întâlnim trotuare înguste și în zona Parcului Sub Arini și pe multe alte străzi recent modernizate (?). Sunt convins că mulți dintre cititori s-au plimbat prin parcuri în Italia, Spania, Franța sau alte țări, străbătând alei late, nu betonate. S-a întâmplat de multe ori ca în astfel de locuri bicicliștii să ruleze cu viteză decentă pe lângă plimbăreți, fără ca cineva să fie deranjat. E drept, lățimea aleilor făcea posibilă buna conviețuire între toți, indiferent că pedalau ori pășeau. În general, parcul trebuie să fie un loc ce te aduce mai aproape de natură, deci fiarele, cimentul și alte elemente de felul acesta e bine să fie cât mai puțin întâlnite. Recent, un prieten care obișnuiește să se plimbe atât cu bicicleta, cât și pe jos, mi-a relatat o întâmplare petrecută pe celebra ”pistă roșie” în Parcul Sub Arini, despre care tot n-am aflat dacă e pentru bicicliști, pentru pietoni sau și pentru unii și pentru alții: o mamă ce ducea de mână un copil de vreo doi ani a fost luată la trei păzește de un biciclist ce rula cu viteză și care-i cerea să se plimbe prin altă parte (am fost și eu martor la astfel de incidente, am și scris despre ele). Pe respectiva pistă circulă atât pietoni, cât și bicicliști, iar atunci când vorbim de oameni cu bun simț nu există schimburi de replici acide, unii făcându-le loc celorlalți. Când se întâmplă însă ca în vreunul dintre trecători să se umfle orezul, apare întrebarea: ”Asta e pistă pentru bicicliști sau pietoni?”. Recunosc, n-am reușit să-i dau de cap dilemei și am auzit foarte mulți concitadini aflați în aceeași nebuloasă. Că prin centrul istoric sunt trotuare înguste care dau farmec zonei, nu avem ce comenta, acolo nu mai poți interveni și nici nu ai de ce. Când însă pe străzile relativ noi, în parcuri noi, ai trotuare și alei de nici un metru lățime, răzbate o concepție îngrămădită a celor ce au tras linii pe niște foi, iar executanții n-au avut încotro și au pus în practică un plan aberant.