Este primul mesaj mai puternic nuanţat pe care Biserica Română Unită cu Roma / Greco-Catolică, îl lansează în vizita apostolică din cetatea Sibiului prin vocea Episcopului Auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia (Arhiepiscopia Majoră „Sfânta Treime” din Blaj) şi Făgăraş. ”Mă bucur că ne aflăm în frumoasa biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Cunoscând devoţiunea acestei parohii precum şi a surorilor sale faţă de ”Mama lui Isus”, faţă de ”Maica noastră”, simt o mare bucurie că ne unim sufletele şi gândurile noastre cu toţi pentru toţi cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Fiecarea liturghie este animată de un gând. Astăzi celebrând pe cel care ne uneşte, pe cel care ne este model în viaţă, învăţăm şi tragem învăţămintele cuvenite pentru a nu persista în greşeli făcute cu sau fără voia noastră”, au fost primele gânduri rostite de Preasfinţia Sa Cristian Crişan după slujba religioasă săvârşită alături de înalte feţe preoţeşti. Cuvintele de înţelepciune au fost rostite în ”sanctuarul bisericii” în care au fost reiterate recentele timpuri potrivnice şi în care au răsunat referinţele privitoare la menirea bisericii care ”trebuie să fie o casă în care fiecare să se simtă iubit şi acceptat, dar şi o casă care să promoveze modele de urmat”. Din această perspectivă în panoplia exemplelor naţionale a fost menţionat cu evlavie şi Pompei Onofrei.

Episcopul Auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia (Arhiepiscopia Majoră „Sfânta Treime” din Blaj) şi Făgăraş invocând Evanghelia privitor la a cincisprezecea zi după coborârea Sfântului spirit şi la îndemnul din Legea lui Moise, anu­me ”…de a-l iubi pe Dumnezeu şi aproapele nostru” a supus atenţiei numeroasei audienţe cele 613 porunci, inspirate din cuvântul lui Dumnezeu arătând că a fost nevoie de ”Isus să ne îndrepte spre esenţial şi să ne arate cum să-l iubim pe Dumnezeu toată viata noastră şi cu fiinţa noastră, cu sufletul şi cugetul nostru, dincolo de condiţionalitatea pământeană”. Episcopul a insistat pe ” Cuge­tul nostru, pe puterea inteligenţei şi pe capa­citatea de a alege şi înţelege pe Dumnezeu”, dezavuând şi descurajând generatorii de energii negative. Concomitent a încurajat demersurile line şi blânde care pun ”oamenii împreună şi nu-i înstrăinează unii de altii”. ”Acum lumea este împărţită iar oamenii sunt dezbinaţi în lumea largă. Uitaţi-vă câtă violenţă avem în jurul nostru, manifestată sub diferite forme, pornind de la structura de bază familia, la grupuri sociale, incluzând şi violenţa între generaţii etc.. Este nevoie de unitate şi pace iar fiecare din noi este ucenicul Domnului. În aceste momente înscrisurile din Evanghelie sau cum o numim fiecare trebuie să ne uneas­că, să ne şlefuiască orgoliile nemă­surate, opulenţa, abandonarea sufletului”, a conchis episcopul.

În final Preasfinţia Sa Cristian Crişan îndemna purtătorii credinţei astfel: ” Să ne depăşim condiţia noastră păcătoasă. Smerenia, umilinţa să fie instrumentele vieţii noastre pentru a învăţa să fim buni, drepţi, şi să nu promovăm viciile. Aici, la Sibiu Părintele Onofrei a oferit nu vorbe ci fapte. Mi-ar fi plăcut tare mult să-l cunosc, dar am aflat atâtea mărturii despre ctitoriile sale spirituale şi des­pre călugăriţele Congregaţiei Maicii Domnului precum şi despre Sora Susana. Toţi laolaltă au ţinut credinţa vie în Sibiu, şi au transmis simbolul acesteia, propovăindu-l ca fiind darul cel mai de preţ credinţă care este de neastins fiind în sufletul fiecăruia. Au avut certitudinea că Biserica nu poate fi distrusă, indiferent de orice natură de persecuţii au suportat căci biserica lui Dumnezeu nu poate fi distrusă …este doar a Lui. Suntem chemaţi la încredere şi la speraţă aidoma ilustrului părinte
Onofrei, care de azi are o frumoasă statuie realizată de sculptorul Gavril Abrihan, pe care sfinţind-o sfinţim nu numai creaţia, amintirea celui care a fost secretar al episcopului Iuliu Hossu la Cluj, deţinut politic, ulterior protopop unit al Sibiului, dar binecuvântăm şi pe toţi cei care vor fi vrednici a reînvia un model demn de urmat şi care trebuie preţuit cum se cuvine dar şi mereu pomenit. Ne rugăm pentru cel care şi-a dedicat viaţa forţei Divine iar noi trebuie să fim demni continuatori ai misiunii încredinţate. Cum?… fiecare dintre noi suntem chemaţi să fim un Pompei Onofrei.”