Articol
Aniversarea celor 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, organizată marți, 23 ianuarie, de Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, în colaborare cu Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român „ASTRA”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Cercul Militar Sibiu, cu spijinul Instituției Prefectului Județului Sibiu, a fost în prilej pentru oficialitățile militare și civile, dar și pentru sibieni de a se prinde în Hora Unirii așa cum s-a întâmplat în 24 ianuarie 1859. La eveniment au participat oficialități locale printre care prefectul Mircea Crețu și președintele CJ, Daniela Cîmpean.
În acest context aniversar a fost vernisată și o expozitie foto-documentară numită generic „Unirea Principatelor Române, în documente” care poate fi vizitată până în 16 februarie a.c., aflată în holul central al Cercului Militar Sibiu. Este o expunere bine panotată de curator, care conceptual și-a propus să devoaleze aspecte relevante pentru momentul Unirii Principatelor Române prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești și Moldovei.
Simpozion dedicat aniversării a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române
Reunirea românilor într-un stat modern a fost anevoioasă și plină de mari sacrificii. De la ”Pohta ce-am pohtit!” rostite la încoronarea lui Mihai Viteazul, ca domn al Țării Românești, al Transilvaniei și al Țării Moldovei până la primele elemente occidentale în viața românilor au fost multe pietre de poticnire care au fost trecute. Cert este că Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), societate unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit, a care soartă pân în 1857 era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor. În urma războiului Crimeii Marile Puteri, au acordat dreptul organizării unui “referendum” asupra organizării politice și sociale a țărilor române. Ulterior au fost puse în situația de a recunoaște în cele două principate similare domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, care a reușit primească recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române. Principele Cuza prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului roman modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituți. Acestea au fost în mare ideile desprinse în cadrul simpozionului dedicat aniversării a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. De facto sunt idei din intențiile prorectorului Academiei Forțelor Terestre (locțiitorul comandantului pentru instrucție și relația cu studenții), col.conf.univ.dr. Constantin Grigoraș, cel care a deschis lucrările (n.n. domnia sa arătând importanța zilei de 24 ianuarie 1859 în contextul evoluției istorice a națiunii noastre) precum și din expunerea conf.univ.dr. Valeria Soroștineanu (n.n. care a punctat semnificația politică a Unirii Principatelor Române), a prof.univ. dr. Dumitru Acu ( n.n. președintele Asociațiunii Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român „ASTRA” trecând în revistă ani memorabili precum „1848 – 1859 – 1861”) dar și din intervenția Phd. Toma-Cosmin ROMAN (cel care a propus auditoriului tema “Armata din timpul lui Alexandru Ioan Cuza”).