Zice o vorbă din bătrâni că hoțului îi e frică de hoți. Fără a fi malițioși, ne întrebăm dacă ideile năstrușnice ale reprezentanților statului, prin care se dorește o mai bună colectare a taxelor, țin cont de această zicală. Combaterea evaziunii fiscale pare să fie marea obsesie a guvernanților ce născocesc tot felul de măsuri, unele aberante, din dorința de a aduna cât mai mult bănet la teșchereaua publică. Zice-se că pentru împlinirea acestui deziderat a fost instituit sistemul electronic de facturare și în cazul firmelor private. Întrebați orice contabil cum a funcționat softul în primele zile ale anului. Pardon, cum nu a funcționat. Pare-se că toate mutările pe care le fac instituțiile publice trebuie să dea un șah cetățeanului. Acesta din urmă e tratat ca un posibil evazionist, rău platnic, ce mai, ca un potențial infractor. Multe dintre măsurile fiscale din ultima perioadă sunt menite să sugrume contribuabilii, nicidecum să-i lase să respire într-o economie sănătoasă. Când o voce ministerială vorbește serios despre încurajarea turnătoriei contra-cost, avem o mare problemă. Nu vei însănătoși o economie prin delațiune, căci și despre așa ceva este vorba. Să presupunem că X îl reclamă pe Y pentru presupuse fapte de evaziune. Funcționarii statului își pierd câteva zile pentru a face verificări, după care constată că faptele nu există. Cine decontează timpul pierdut de angajații plătiți din bani publici, cine îl despăgubește pe cel suspectat fără temei pentru disconfortul creat? Y nu poate să afle nici măcar numele turnătorului care a vrut să-i bage bețe în roate. Și asta e doar una dintre aberațiile cauționate de vocile oficiale. Cu astfel de măsuri se va însănătoși economia națională? Cu obligativitatea utilizării unui soft care nu funcționează? Are habar vreunul dintre heirupiștii care au clocit măsurile acestea cât timp se pierde aiurea pentru a mima lupta cu evaziunea? Nu micii întreprinzători, nu firmele care încearcă să supraviețuiască fără a fenta legea sunt problema României, ci tunarii cu greutate, bașca miserupismul și lipsa de profesionalism a unora dintre cei ce iau decizii. Nici după 30 de ani intransigenții de carton nu au priceput că un mediu economic sănătos înseamnă un mediu economic relaxat, nu vânat, nu suspectat, nu sufocat de biruri și măsuri draconice. Statul, prin legile abuzive și aberante, e cel ce încurajează încălcarea legii, fără a încerca să facă ceva pentru conștientizarea necesității achitării dărilor (firește, într-un cuantum rezonabil). Din păcate, cei ce mimează gestionarea economiei românești se comportă ca niște ispravnici de ev mediu, tributari unor mentalități primitive, credincioși toporului cu care scurtează de cap normalitatea.