Sâmbătă, 30 Decembrie, de Ziua Republicii

pe 30 era mare sărăbătoare pe stil comunist. Ziua Republicii pentru cine mai ţine minte din citite, că nu cred că vreun nostalgic îşi va aduce aminte cu plăcere de ea, mai ales că mulţi care au prins-o nu mai sunt printre noi. Oare cum să fi fost treceea de la Trăiască Regele la Republică măreaţă vatră? Hai să facem o rememorare. Era 1947, aproape al patrulea an când treaba era pe nasoale în România, cu sovieticii în ţară, cu slugile sovieticilor acaparând, încet-încet, puterea şi infiltrându-se în orice, ca igrasia şi mucegaiul la un bloc "anvelopat". Mulţi români, în naivitatea lor politică, nutreau speranţe deşarte că anglo-americanii nu ne vor lăsa baltă şi că vor veni să ne elibereze, eventual "vor da cu atomica" şi aşa scăpăm. Aveam un rege care, ca simbol, încă oferea anumite speranţe şi garanţii democtarice. Lumea se pregătea de "reveillon" că aşa i se spunea pe atunci. Malagambismul (un fel de hipstereală jazzistică) era încă în floare. Influenţa occidentală încă era 
vizibilă, se asculta chiar jazz bebop, dar unul din "hiturile" vremii era un "foxtrot" intitulat "Saşa şi Nataşa", despre povestea de dragoste dintre doi colhoznici sovietici, undeva, într-un sat de pe malul Volgăi. E final de an. Pe 30 Decembrie, pe neaşteptate (deşi unii se aşteptau, era doar o chestiune de "când") pică bomba: Regele a abdicat. De fapt a fost silit să abdice de către dr. Petru Groza şi tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tov. Dej îi acordase ZECE MINUTE pentru a se hotărî, dar s-a renegociat la… o oră. Tot Dej ameninţă că în caz contrar, va avea loc o baie de sânge, că vor fi tulburări de sradă ("reziştii" de atunci) şi că e riscul ca tinerii arestaţi (de comunişti), cam 1000 de oameni, să fie ucişi. Sub presiune, Regele abdică. Se regizează manifestări de bucurie, se salută cu "Trăiască republica populară", înregistrările ce le vedeam pe la TV sau în mini-documentarele de dinaintea filmului arătau oameni în stradă, la "meeting", cu pancarte gata scrise, cu o alură de indivizi care nu înţeleg nici ce e cu ei, nici unde sunt, nici ce se petrece, dar mimând un fel de bucurie la ordin. Apare udneva şi o sârbă "din popor" jucată pentru efect vizual, ca să vezi ce mare era încântarea.
Tot pe 30, pe repede înainte, se votează legea care face ca România să devină din regat, ditamai Republica Populară. Este Legea nr.363/30 decembrie 1947 "pentru constituirea Statului Român în Republica Populară Română. (o găsiţi pe cdep.ro). În ea se spune că Adunarea Deputaţilor (un fel de legislativ de faţadă, ca să arate lumii că se respectă pluralismul şi democraţia) a luat act de abdicare, abrogă Constitutia din 1866 cu modificările ei din 1923 şi 1944 "şi următoarele". La art. 3, se spune scurt că "România este Republică Populară. Denumirea Statului Român este: "Republica Populară Română"" (R.P.R.). Puterea executivă a noii RPR este un "prezidium" de cinci persoane "dintre personalităţile vieţii publice, ştiintifice şi culturale ale Republicei Populare Române". Adică:  Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Ştefan Voitec, şi mai necunocuţii acum Gheorghe Stere şi Ion Niculi. Se stabileşte şi jurământul funcţionarilor publici: "Jur de a fi credincios poporului şi de a apăra Republica Populară Română împotriva duşmanilor dinafară şi dinăuntru".
Legea s-a votat, normal, în unanimitate, în aplauze demente şi demenţiale, cu 295 de voturi "pentru". România a intrat oficial în comunismul din care nu va mai ieşi.
Voi vă daţi seama ce au simţit oamenii atunci? Cum au realizat ei că gata, s-a terminat, că totul va fi pe invers decât era, că valorile bune vor fi făcute praf, că vor ajunge să conducă toţi ăia şi că odată ajunşi să conducă, se vor răzbuna complet şi suprem? Ei, atunci a fost un moment urât.

Pa-pa Vice România! Una dintre cele mai inspiraţionale publicaţii nu mai apare

Apropo, poate nu ştiaţi, dar publicaţia de succes VICE România îşi închide porţile. Ei zic aşa, pe pagina lor de facebook aşa: "Motivele închiderii redacţiei din România sunt obiective, n-au depins de noi sau de rezultatele noastre". Păi motivul e unul singur. V-au închis şi salut calu'. Ce mai atâta încoace şi încolo? Este citat în postare şi Costin Velicu, "Managing Director", care spune că "Profesional, cei 9 ani de VICE România au reprezentat mediul profesionist de media, "ca afară". Personal, relaţionarea cu un grup atât de extins global mi-a dat ocazia să cunosc oameni minunaţi. Iar colegii de birou au fost oamenii de la care am avut tot timpul de învăţat. De la articolele civice, de mediu, de sănătate până la articolele despre muzică, cultură şi educaţie sexuală, VICE a avut un cuvânt de spus şi apreciat de cititori." Da, Vice a fost foarte apreciat de cititori. Postarea de adio are 354 de hohote de râs (nu ştiu dacă l-am pus la socoată şi pe al meu) şi 175 emoticoane lăcrimoase, ceea ce îmi dă cumva o speranţă în români.
Păi ia să vedem creaţiile mediului profesionist de media, "ca afară". Fasten your belts (hopa vorbesc şi eu "ca afară", adică voiam să zic "trageţi-vă centurile de siguranţă") şi nu beţi lichide în timp ce citiţi: "Copiii trans au vrut să meargă şi ei la bal, aşa că au făcut unul"; "Terapeuţii m-au făcut să cred că sunt o lesbiană falsă"; "Sunt gay şi-am crezut că Biserica mă va "vindeca""; "Mişcarea în care oamenii se masturbează zeci de ore-n şir şi se mândresc cu asta"; "Toate motivele pentru care Crăciunul era mult mai nasol în comunism, indiferent ce spune unchi-tu'"; "De ce urăsc mâncarea românească aproape la fel de mult ca certurile în familie de după"; "De ce ar fi bine pentru viitorul planetei să ne mâncăm fecalele"; "Cum e ţinută-n viaţă extrema dreaptă din România prin preoţi, tabere izolate şi manipulare"; "De ce "fundamentaliştii" români sunt infinit mai răi decât teroriştii Statului Islamic"; "Am întrebat mai mulţi români care nu poartă mască de ce, Doamne, de ce?".
Ei, vedeţi de ce am spus că sunt, pardon erau, inspiraţionali? Păi la ce şi cum scriu, pardon scriau cei de acolo, te provocau pe tine să scrii doar ca să le aminteşti degeaba că propaganda leftistă nu e jurnalism "indiferent ce spune unchi-tu". Oricum, moment trist pentru progresişti, hipsteraşi şi hashtagi, care vor trebui acum să-şi caute alt site-far călăuzitor pe unde să dea pe spate. Oricum, ca opinie personală, între face presă din aceea şi a spăla pe jos 
într-o cantină inclusiv curăţat budele, aleg a doua variantă fără a clipi.
*
Pe străzi, bulevarde şi în general carosabile, e nebunie. Se joacă seria a doua a lui "goana după haleală", varianta de la cumpăna dintre ani. De la atâta grabă, unii mai iau în bot(ul maşinii) câte un stâlp.  
Pe Mihai Viteazu, e un fel de showroom al cerşetorilor. De la simplii şi clasicii "dă şi mie", la, în premieră, două soliste la acordeon. Interesant a fost că una din interprete, cea din părculeţul cu masa aia de şah la care de regulă mănâncă şi beau homeleşii, performa, cu un zâmbet stelar, la infinit pe repeat, cântecul partizanilor comunişti italieni, faimosul "Bella ciao!", cunoscut pe la noi ca marş militar "Avem o ţară".
A, apropo, CTP a avut iar o ieşire de Crăciun, în stilul caracteristic model "Manualul Ateistului" updatat. Acum a avut probleme cu Naşterea Mântuitorului (doar era Crăciunul) şi cu copiii chinuiţi ai lumii, care, în super-opinial lui de "personalitate jurnalistică" (aşa e descrisă pagina sa de facebook unde a produs postarea asta)  ar fi mai puri decât Iisus, asta ca să vedem si noi ditai-mo sensibilitate şi umanism în scriere. Problema este că atunci când citeşti Noul Testament ca pe prospectul de la adidaşi sau ca pe extrasul de cont, prinzi cam greu ideile din el. De fapt singura problemă la scrierile domnului CTP este că ele arată că problema cu creştinismul nu e una etică, ştiinţifică sau de demonstrare a adevărului de dincolo de, ci doar că el creştinismul, există şi enervează din simplul motiv că "de aia".
E sezonul fetelor dispărute de acasă care, după ce le dau părinţii prin 112, se întorc subit la casa părintească (nu se vinde, hăhăhă). Citesc iar cretineli: "cât poluează sarmalele pe care le-am gătit zilele acestea". Pe bune, sclemberismele astea greţoase te fac să consumi cu şi mai multă plăcere sarmale, să faci focul la cuptor căt mai mult, să îţi cumperi cinci camioane Diesel şi 2-3 locomotive cu abur doar ca să le dai peste bot la fake-ecologiştii ăştia pe stil nou, cu comunismele lor mascate în false griji faţă de natură. Mâncaţi fraţilor ce vă vine bine, fără a vă păsa de amprentele lui peşte prăjit de carbon.
Interesant este că sezonul ăsta au fost mai puţini "colindători". Doar trei categorii. Una, tineri şi tinere, cu "urşi" cu tot, în costume aproximativ populare cu cocarde tricolore, cu o boxă legată de un cărucior din acela pe două roţi de unde izvorăşte un colind "ardelenesc" cu sonorităţi aromâneşti, în principiu drăguţ pe post de  negativ, cântă şi ei. Alţii, tot cu urşi, bat sălbatic în nişte tobe "tar" artizanale, de trezesc un cvartal întreg, de regulă când e ora de linişte. La acestea se adaugă tradiţionala fanfară moldovenască săracă, ce repetă obsedant, în ritm de "hodoroaga" sau "şchioapa", în Muntenia, colindul hruşcian "Deschide uşa creştine". Acelaşi colind l-am auzit chinuit în scara blocului "Deşcihidie uşa creştinie, deşchidie uşa creştinie", motiv ca să încui uşa.  

Duminică, 31 decembrie. Ultima zi din 2023

Ce facem cu petardele? Simplu. Le interzicem şi salut. Anul 2023 văd că a însemnat o dezvoltare mai puternică a curentului anti-petarde şi anti-petarzi. Adică tot mai multă lume e deranjată de "aspectul" ăsta al vieţii de iarnă a românilor. Se face apel în numele animalelor speriate şi chiar ucise din cauza lor (câini, pisici, păsări). Se fac caricaturi sugestive cu petarzi care-s pedepsiţi de câini. Apar ştiri cu cantităţi infime de petarde confiscate. Se fac apeluri la folosirea raţională a acestora. Oamenii spun că nu mai pot şi că li s-a luat de bubuielile ăstora.
Toate acestea sunt oricum degeaba. Afară bubuie la fel. Când eşti un puber de 10-15 ani care se crede mare sculă doar pentru că e înhăitat cu alţi puberi care se cred mari scule doar pentru că li se permite asta, ţi se rupe şi de pe pozele şi de imaginile reale cu vrăbii şi căţei morţi sau cu pisici speriate. Nici chiar ştirile cu petarzi răniţi sau cu oameni răniţi de petarzi nu te impresionează, ba chiar te provoacă şi mai mult, că aşa "îi f**i pe fraieri" şi îţi dă o aură  de gangsterul din tufiş şi de spaimă a cartierului, deşi tu eşti apărat doar de legislaţia privind protecţia copilului.
Hai, chiar credeţi că unii al căror vocabular e împânzit de "băkoae" şi "p**a mea" citesc apeluri pe reţele? Pentru că ăştia sunt majoritatea celor care o ard cu bubuielile prin oraşe: grupuri de elevi de gimnaziu, deci MINORI, care primesc bani de la părinţi pentru a-şi lua petarde de la şmecheri sau chiar din magazine, (de preferat de la şmecheri că e mai pe interlopi, aşa, ca-n trapmanele) şi care nestingheriţi de o populaţie adormită care nu ia atitudine niciodată sau de o poliţie locală care îşi poate câştiga salariul cel fain şi în feluri mai puţin deranjante pentru ea, îşi fac de cap.
Ştiţi că, eufemistic vorbind, nu sunt fan progresişti, hashtagi, deci implicit nici USR. Şi chiar dacă m-au blocat oficial (de dragul valorilor liberei exprimări, pentru că i-am întrebat de ce nu mai aveu ştiri despre Lasconi), tot am aflat că au o iniţiativă legislativă veche de un an, cunoscută ca Legea "Stop petarde!", care zace în Parlament. Şi cu care sunt de acord. În afară de legea asta nouă, mai e şi legea "veche", care nu interzice total, dar TOTUŞI reglementează cât de cât situaţia. Sau ar reglementa-o dacă ar binevoi cineva să se dea chinului s-o aplice.  
Ce spune legea? Păi ce a spus şi altătată. E Legea 126 /27 decembrie 1995, republicată, "privind regimul materiilor explozive". Acolo, la Art. 34, spune clar că: "Persoanele fizice sau juridice autorizate pot folosi articolele pirotehnice de divertisment numai cu luarea măsurilor de protejare a persoanelor, bunurilor materiale, animalelor şi a mediului". Ce măsuri iau nişte minori în privinţa asta? Niciuna. Ba dimpotrivă. Tot acolo spune că este interzis să bubui între orele 24 şi 6, "cu excepţia perioadelor autorizate".
Asta ar trebui să doară tare: e interzis să bubui la o distanţă mai mică de 50 m de construcţiile de locuinţe cu până la 4 niveluri şi la mai puţin de 100 m faţă de cele cu peste 4 niveluri" sau "pe drumurile publice deschise circulaţiei rutiere, pe aleile pietonale şi în spaţii deschise cu aglomerări". Păi tocmai în acele locuri se bubuie mai tare. A, dacă nu ai peste 16 ani, nu ai voie cu petarde.  Păi am zis, cei mai numeroşi utilizatori sunt cei cu vârsta de până în 16 ani.
Oricum, de bubuit se bubuie de la începutul lui decembrie. Între blocuri, pe drumuri, pe trotuare, în zonele de case (unde le aruncă peste gard, în curte, ca să se sperie "fraierul"). Măsuri? Bătând spre zero. Câteva confiscări de marfă, ceva vânzători neautorizaţi prinşi şi cam atât, că a apărut la ziar şi poate fi bifată activitatea ca mediatizată. Aţi auzit de vreo ceată de băkoae din ăştia reţinuţi şi apoi predaţi lui mămika şi tătika cu un bonus de proces verbal? Nu. Chiar dacă e încălcată legea la greu, nu. E mai comod, oficial să o dăm pe da ce le putem face. Păi uite, acolo unde stau eu, de când m-am mutat, în perioada asta, TOT TOMPUL, în fiecare an, se bubuie petarde. Majoritatea aruncate de la geam sau din balcon. La amiază sau seara. De prin jumătatea lui decembrie până pe la Bobotează. La fel, pe aleile dintre blocuri, tot prin aceleaşi locuri, tot pe la aceleaşi ore, se plimbă petarzii. Adică dacă îi văd eu întâmplător şi moca, de ce nu i-ai vedea tu, care eşti şi plătit excelent pentru asta? Aşa, anual, ne văicărim, facem să protejăm animăluţele din casă cum putem, băgăm articole cu ceva kile de pirotehnice confiscate, în paralel ele se vând la mall, în piaţă, legal şi mai ales ilegal, publicăm avertismente şi sfaturi şi de fapt e tot aia, că nu se schimbă nimic. Şi la anul o luăm de la capăt.
Mare nebunie cu incendiul de la acea "Ferma Dacilor". Dincolo de aspectele propriu-zise ale incendiului şi de tragismul lui, cazul acesta este o mostră "de manual" despre cum în România se poate aranja orice. "Locaţia" nu a avut autotizaţii, sau în fine dacă aveai tu o locaţie din asta neautotizată, se abonau "organele" la amenzi pe adresa ta. Ei aici nu, aici a mers ca unsă treaba. 10 ani. Cum şi prin cine a mers ca unsă treaba? Ei, aici e problema. Problema chiar a României, unde merge treaba.
Fiul lui Ion Caramitru, Andrei Caramitru, are din nou idei interesante. Adică vrea ca tu să plăteşti când mergi la medic şi la spital. Adică nu ajunge că ţi se ia din salariu pe asigurări de sănătate, ci să mai dai şi de la tine. Uite ce zice: "Sănătatea să fie plătită de toţi nu doar de 5 milioane de angajaţi (pentru 19 milioane de oameni). Trebuie să plătească şi pensionarii, şi copiii, şi inactivii. Măcar 50-100 RON pe lună. Altfel e IMPOSIBIL să avem un sistem ok.". Ce să spun, e genial, tată. Nu pricep însă cum să plătească şi copiii. Nici nu e de priceput, fiind vorba de Andrei Caramitru. Grave nu sunt ideile, că-s multe de poţi face un program comic de revelion cu ele, ci faptul că unii consideră că ele sunt OK.
Bubuie iar, de zici că e la 1989. Cum s-a lăsat seara, în Hipodrom (şi în tot Sibiul, dar eu în Hipodrom aud), e canonadă. Bubuie petarde mari, pe înalte pe joase, cu o lovuitură sau cu mai multe. Ca în fiecare an. Am văzit un petard din ăsta pe la gunoaie, care după ce a lansat-o se tot uita în spate cu o meclă uimit-spăimântoasă  -"m-o văzut cineva"? Cel puţin în acest moment, dacă ar veni vreo autoritate din asta la pândă, ar avea motive să-şi facă datoria. Vise, fata mea, vorba preotului căruia o credincioasă i-a spus că a visat că au făcut sex împreună şi apoi s-au căsătorit.
Ce ştiri avem pe final de an? Iohannis a cheltuit peste opt milioane de euro pe deplasări externe. Voi cât aţi fi cheltuit în locul lui?. Apropo de Iohannis, a zis de Anul Nou că "Am traversat împreună vremuri de adâncă încercare şi profunde incertitudini. Cu un război încă în desfăşurare la graniţele noastre, România a rămas o ţară sigură. Suntem membri ai NATO, avem cele mai mari garanţii de securitate din istorie şi astfel fiecare dintre noi este apărat în faţa oricărei posibile ameninţări. Am reuşit să menţinem o guvernare stabilă, care a continuat să modernizeze marile sisteme publice, de la educaţie la sănătate la infrastructură şi administraţie. România are o economie robustă şi şi-a consolidat independenţa energetică, inclusiv prin folosirea tehnologiilor verzi care protejează mediul."
Urmărind discursurile prezidenţiale, poţi fi la curent cu ce e cool în politica euro-globală. Anul ăsta a lăsat-o mai moale cu Ucraina şi face propagandă la chestiile "verzi", că de aia a fost el la Dubai. Anul 2022  era "marcat de crize profunde şi de un teribil război care se desfăşoară la graniţele noastre" şi se privea "cu speranţă şi încredere către noul an 2023". Speranţe deşarte, ca de obicei de la 1859 încoace. În 2020-2021 (am mai scris? Nu-i nimic!) preşedintele ne mulţumea că am stat în casă şi am purtat chestii pe mecle: "Vă mulţumesc pentru responsabilitatea de care aţi dat dovadă şi pentru implicarea în efortul comun de a limita răspândirea acestui teribil virus şi de a-i proteja pe semenii noştri". La fel, le ura "eroilor", "medicilor şi personalului medical, care au muncit până la epuizare şi continuă să o facă pentru a salva vieţi". În 2021-2022, era aceeaşi placă cu medicii bravi ieroi: "recunoştinţă faţă de medicii, asistenţii medicali, paramedicii, ambulanţierii, farmaciştii, voluntarii şi toţi cei care s-au aflat şi continuă să se afle în prima linie a luptei împotriva pandemiei". Şi cu mulţumirile "pentru sacrificiile făcute, pentru responsabilitatea şi simţul civic deosebit" de care am dat dovadă. "Noi, ca naţiune, trebuie să ieşim mai puternici şi mai uniţi din această criză sanitară teribilă". Aici a avut dreptate, mulţi dintre noi ne-am întărit după experienţa-experimentul ăla.
Alte ştiri: Digi: Theodor Paleologu are păreri despre scandalul Şoşoacă, preşedinta (cine a inventat expresia asta?) Maia Sandu a fost ţinta unei campanii de denigrare (vai, plâng!), ministrul Boloş spune că România va avea un sfârşit bun. A, un sfârşit de an bun. Uatevăr. Deja m-am plictisit. Un vatman de 50 de ani a murit la locul de muncă, în tramvaiul său astfel că Statul va mai bifa un profit, că uite nu va mai fi nevoie să-i plătească pensie, că de ce credeţi că tot cresc ăştia vârsta de pensionare? Că poate binevoieşte omul să dea colţul înainte de a fi nevoie de efortul bugetar. Ciolacu spune că ne îndreptăm spre Schengen, chestie care mă interesează la fel de mult ca politica agricolă a Laosului.
În noaptea dintre ani e unul din rarele momente când mă uit la televizor. Spuneţi-mi nostagic, dar umorul din vremea lui Ceauşescu nu se compară cu penibilităţile de acum. La ştiri, reporteriţe urlă pe fond peisagistic estival despre masa de Revelion, despre ce concerte vor fi pe afară prin decor şi despre cum "aleg să se distreze" românii, de parcă toţi ceilalţi colegi de ţară ne-români ar alege să boicoteze Revelionul şi să nu se distreze deloc. Muzică fals populară, unul spune că "acum vine Ardealul cu pălinca". Pe TVR Info e Toma Caragiu. Rămân acolo. Toma pleacă, vine Taraful de la Verbilău care cântă aia cu Constantin şi Mărioara pe care o ştiu de pe vremea Cenaclului, cu Vintilă şi Pittiş. Pe lăutăreşte sună ca pixu. Asta e, nici lăutari nu mai avem, toţi cântă aşa, ca la restaurant, nu ca la cârciumă. Prea boiereşte, prea pentru corporatişti şi fake-intelectuali care vor să se rupă în figuri, nu prea simţi nimic. Unde sunt vechii Siminică, Romica, Gabi Luncă, Fărâmiţă, Onoriu, Udilă, Nicu Stănescu? Ei CÂNTAU. Cei de acum interpretează.  
Apropo, aţi remarcat că am tot zis "petard" pe aici. Petardul este retardul care dă cu petarde. Noa.
Mă pregătesc să petrec Anul Nou ca de obicei, la biserică. Am fost o dată în centru şi mi s-a luat. Interesant, ăştia aruncă cu petarde în curtea bisericii. Aşa fac în fiecare an, la fel cum de Înviere apar superşoferii care bagă manele la maximum    

1 ianuarie, prima noapte-zi din 2024

În oraş pute ca după o bătălie. A praf de puşcă. E şi fum. Merg de la biserică spre casă de zici că sunt în linia întâi, atent la fiecare zgomot şi la fiecare fereastră de unde un petard-retard poate să arunce cu o bubuitoare. Pe lângă mine, un nene pe lângă o bicicletă trece neutru, cu ceva muzică izvorându-i de la un radio portabil. Efectiv nu e la locul lui aici în decor, e aproape suprarealist.
Deschid televizorul doar ca să sesizez diferenţa dintre Amza Pellea, Toma Caragiu, Marin Moraru, Mişu Fotino, Jean Constantin, Mihăilescu-Brăila şi Marian Hudac şi nişte unii de acum, care sunt aşa de plaţi de nici măcar nu-mi dau o stare de indiferenţă, deşi văd că se căznesc amarnic pe ecran. Amarnic şi inutil. Hai să-i aud pe bărbuţă-trotinetuţă cum explică chestii cu bă nostalgicule, să îmi zică şi cum de umorul "socialist" era mult mai tare decât chestiile pe care le pot defini acum liniştit drept căcării maximum penibile. Umorul avea text, avea poantă, avea captarea atenţiei, avea cuvinte, avea joc, avea succes şi la ţăran şi la intelectual. Acum de ce NU mai e aşa? Că vorba aia eşti liber (în anumite condiţii şi pe anumite teme unde eşti mai puţin liber decât atunci), poţi crea, poţi să te dezlănţui, cine basca mea din păr de oaie te mai opreşte?
O bubuitură face să vibreze toate betoanele din bloc, iar alarma la maşini se porneşte. Nişte minori din blocul vecin au dat-o pe artilerie grea. A doua zi, pe ziuă, se văd resturile festinului, Plin de resturi de pirotehnice pe jos, plus urme de arsură ba pe asfalt, ba în spaţiile verzi.  
Cică în noaptea de anul nou este bine să ai/să porţi: chiloţi roşii (nu pricep de ce, eu mă identific ca fiind cu chiloţi normali); bani la tine, să ai bani tot anul (am, de obicei am: bani, card, legitimaţie, aparat foto, acumulator de rezervă, şerveţele alcoolice pentru suprafeţe, briceag multifuncţional care i-a dat paf pe bodiguarzii lui Dăncilă, pe când Dăncilă era premier şi venea la Sibiu în vizite-controale. Mai am o plasă cu Lidl ("Lidăl", cum strigă din boxele magazinului cel care le face promo, de strig şi eu, involunrtar aproape: "LID'L, BĂ! – da, eu sunt ăla); să porţi ceva nou (da, mutra. M-am bărbierit şi zici că-s nou), să am lumini aprinse în casă (de ce, să plătesc curentul că nu sunt "sustenabil"?), să ţin uşa larg deschisă ca să plece duhurile rele (şi ele pleacă, aşa. Doar că văd deschis. Ziceţi voi, nu?), făcut gălăgie la miezul nopţii, TOT ca să alungi spiritele rele (la cât au bubuit ăştia în Sibiu de la începutul lui decembrie, ar trebui să fie "zonă liberă de spirite rele", să mănânci 12 boabe de struguri (eu le-am băut, erau mai multe, pe bune, e vreo problemă?). Alte must do-uri în noaptea dintre ani, e ca prima persoană care-ţi intră în casă, de Anul Nou, să fie un bărbat (exact aşa a fost prima persoană care a intrat în casă. Am fost eu), să umbli cu capra, pluguşorul, cu sorcova sau cu ursul (posibil, dar ştiu nişte urşi foarte neplimbaţi care aşteaptă un gest de om bun de la unii colegi din presă) şi mai ales să nu mănânci pasăre, ci peşte. (am bifat untură secuiască din peşte, nişte muşchi ţigănesc tot din peşte, castraveţi acri de peşte, bere de peşte şi chiar nişte icre, posibil din peşte, dar fiind de la supermarket internaţional, nu garantez). Mulţumesc Danei din Caransebeş pentru listă, chiar nu ştiam atâtea.
Un prieten mai în vârstă, om de om în anii '70: "Dacă vrei să vezi cum arăţi când eşti beat, fă-ţi un selfie. Concluzia are două variante: ori nu mai bei, ori nu-ţi mai faci selfie!" Puteţi încerca şi voi şi să-mi trimiteţi concluzia.
Cea mai tare ştire din anul nou vine de la CFR: chiar în prima dimineaţă de 2024, locomotiva trenului Bucureşti Nord – Galaţi via Ploieşti Sud, s-a defectat în Gara de Nord. Totuşi, treaba s-a remediat, trenul ajungând la destinaţie citez, "cu o întârziere de numai 33 de minute". E bine, putea ajunge aşa cum ne-am obişnuit la CFR, a doua zi după război.
Deja se lasă seara, aşa e iarna. Vor bubui petarde iar, că le-au mai rămas. A doua zi e 2 ianuarie, la voi o fi continuarea liberelor, la noi nu. Aşa că ne oprim aici.
La mulţi ani şi toate cele, să vă fie  bine!