Casă bună pentru

40 de refugiaţi

ucraineni

Şi judeţul Sibiu a devenit o a doua casă provizorie pentru refugiaţi de război ucraineni, cel mai numeros grup de cetăţeni din ţara vecină ce au ajuns pe meleagurile noastre fiind acum cazaţi la câteva case şi pensiuni din satul de vacanţă Cârţişoara – Bâlea – Glăjărie.

În cursul zilei de dumi­nică, în satul de vacanţă de la poalele masivului Făgă­raş se aflau aproximativ
40 de cetăţeni ucraineni fugiţi din calea războiului, oa­meni ce au găsit aici liniş­tea, bunătatea şi omenia de care aveau aşa de multă nevoie. Sosiţi din regiunea Odesa ori din oraşe pre­cum Nikolaev, Viniţa, Is­mail, ucrainenii (femei şi copii) au ajuns la Cârţi­şoara datorită unei cam­panii la realizarea căreia şi-au dat mâna mai mulţi pro­prietari de case de vacanţă şi pensiuni, voluntarii Aso­ciaţiei Cârţişoara, cetăţeni localnici, diverşi sponsori şi autorităţile naţionale şi lo­cale. Cu ajutorul interne­tului şi al reţelelor de socia­lizare, s-au identificat relativ uşor disponibilităţile de găzduire, solicitările de a fi găzduiţi, s-au creat adevă­rate curse speciale către şi dinspre zonele de fronieră. Apoi, oamenii au ajuns în siguranţă la locuri de ca­zare, unde au tot confortul, liniştea, hrana  şi căldura necesare. De la femei în vârstă, bolnave, gravide, la dolescente şi copii de grădiniţă sau bebeluşi, toţi refugiaţii ucraineni sosiţi în zona Cârţişoarei au parte de tot ceea ce este posibil pentru a avea linişte, în situaţia actuală.

Umanitate şi ajutor

nepreţuit de la vecini

Cei mai mulţi cetăţeni ucraineni (22 de femei şi copii) erau cazaţi duminică la doamna Svetlana, o basarabeancă stabilită în satul de vacanţă de pe malul pârăului Bâlea. Încă de la începutul invaziei ruseşti în Ucraina, Svetlana şi soţul ei au decis ca, în ca­zul în care vor sosi refugiaţi din ţara vecină, aceştia să ofere cazare, pe termen nelimitat, în cadrul pensiunii pe care o deţin. Astfel, în urma postării disponibilităţii pe anumite grupuri deschise pe reţe­lele de socializare şi a co­laborării deosebite cu vo­luntarii Asociaţiei Cârţi­şoara şi oamenii din co­mu­nitatea locală, ucrai­nenii ajunşi aici au avut parte de un adevărat cămin. Pe lângă cazare, fiecare oaspete sosit aici are parte de tot confortul necesar şi hrană, cea mai mare parte  a acestora fiind asigurate din donaţii (s-au strâns iinclusiv lemne ne­ce­sare pentru asigurarea încălzirii şi a apei calde menajere). În plus, pentru cazurile cu probleme de sănătate, au fost asigurate evaluări medicale, consul­turi de specialitate şi tratament de urgenţă, iar, unde a fost situaţia, s-a intermediat integrarea copiilor la grădiniţă, şcoală sau liceu. Deşi în situaţia crizei actuale, pentru refugiaţii ucraineni nimic nu prea poate fi considerat normalitate sau linişte, la Cârţişoara există condiţiile necesare ca aceşti oameni să poată avea parte de o cât mai bună alinare şi de aici să poată privi sau gândi cu speranţă către viitor.

Oameni ce au avut

parte de

experienţe terifiante

Fiecare dintre ucrainenii întâlniţi duminică la Câr­ţişoara a ajuns aici după ce a trecut printr-o experienţă halucinantă. E foarte greu să alegi povestea pe care s-o poţi expune cititorilor! Sunt prea multe detalii şi informaţii ce ar afecta emoţional orice cititor. Toate mamele ce au ajuns la pensiunea Bâlea  – Podul de Brazi au lăsat acasă, în Ucraina, soţi, copii, fraţi, taţi sau unchi ce trebuie să lupte pentru ţara şi neamul lor.

Totuşi, o să vă povestesc, foarte succint, povestea Iuliei, o asistentă medicală de 52 ani, care şi-a lăsat acasă trei băieţi şi soţul. Împreună cu cel mai mic dintre copii, a decis să plece din calea războiului atunci când situaţia deve­nise extrem de critică. A avut şansa de a beneficia de sprijinul unei organizaţii creştine ce s-a ocupat de o campanie umanitară de evacuare a refugiaţilor. Cu un bagaj simbolic, pregătit în mare grabă, multe lacrimi şi gânduri amare, a plecat spre frontiera românească, iar, după nici o zi, era deja într-o altă lume. A fost atât de şocată de război, de experienţa trăită încât, două zile de la sosirea în Cârţişoara, nu a putut vorbi, bea apă sau mânca. Acum, la fel ca toa­te ucrainencele refugiate în România, aşteaptă cu emo­ţie ştirile de acasă, noutăţile despre copii şi soţul rămaşi la dispoziţia ţării natale.Deşi s-a mai liniştit puţin şi are certitu­dinea că locul în care se află îi asigură securitatea necesară, pe faţa ei încă se pot citi o tristeţe nemăr­ginită, marea îngrijorare pentru cei dragi rămaşi aca­să, amărăciune şi… dorinţa de pace. Chiar dacă nu vorbeşte mult, Iulia a ţinut totuşi să-mi măr­turisească că este foarte impresionată de primirea şi modul în care a fost tra­tată de români, de empatia pe care aceştia au mani­fes­tat-o faţă de ea şi ceilalţi conaţionali ce au ajuns în ţara noastră din cauza războiului. Acum, după toa­ce cele întâmplate, chiar dacă nu ştie ce-i va oferi viitorul, Iulia recunoaşte că tratamentul de care a avut parte în Româna, în Cârţi­şoara, este mult peste ce s-a aşteptat. În plus, ase­meni celorlalţi ucreineni, este foarte încântată de frumuseţea acestor locuri, de maiestuozitatea Car­paţilor…

Sprijin pe

termen nelimitat…

Svetlana, gazda celor mai mulţi refugiaţi de răz­boi ucraineni sosiţi în Câr­ţişoara, ne-a mărturisit că nu-i vine să creadă la ce situaţie s-a ajuns. "Până nu cu foarte mult timp în urmă, Ucraina era considerată sora mai mică a Rusiei. Acum, parcă nu e real ce se întâmplă! Nu-ţi poţi ima­gina cum sora mai mare poate manifesta o aşa agresiune faţă de sora mai mică!", ne-a povestit Sve­tlana. Proprietara pensiunii casă a ucrainenilor fugiţi din calea războiului ne-a spus că este hotărâtă să ajute cât mai mult posibil şi pentru perioadă nede­terminată. "La mine au sosit mulţi refugiaţi; unii au stat câteva zile şi au plecat spre alte ţări, dar cei mai mulţi au rămas pe o perioa­dă nedeterminată. Zilele următoare mai aşteptăm şi alte mămici cu copiii lor. Cu ajutorul nepreţuit al volun­tarilor din Asociaţia Cârţi­şoara, cu ajutorul oame­nilor simpli din toată zona, am reuşit să le oferim aces­tor oameni necăjiţi linişte, siguranţă şi cele necesare pentru un trai normal. Sper şi îmi doresc să am puterea de a con­tinua, cât este nevoie, această misiune nobilă", spune Svetlana.

Voluntarii au

coordonat

acţiunea umanitară

La fel de hotărâţi de a continua, atât cât este nevoie, această acţiune umanitară, sunt şi repre­zentanţii Asociaţiei Cârţi­şoara. Aceştia au reuşit să adune în jurul lor membri ai comunităţii locale, spon­sori, colaboratori etc. şi au gestionat exemplar situaţia refugiaţilor ucraineni. De ajutorul lor nu au beneficiat doar vecinii sosiţi la pen­siunea Svetlanei, ci şi cei găzduiţi pe la alte case de vacanţă, case particulare sau pensiuni din sat. Voluntarii se asigură că toţi refugiaţii au ce mânca, apă, condiţii decente de trai, îmbrăcăminte, încălţă­minte, că beneficiază de asis­tenţă medicală, psiho­logică, educaţie şi socia­lizare. Fiecare îşi activează cunoştinţele, se mobili­zează colaboratorii, se fac demersuri pe la diverse organisme şi entităţi etc, pentru ca aceşti refugiaţi să fie bine şi să fie trataţi aşa cum se cuvine. Mai mult, pentru confortul psi­hic şi o minimă integrare în societate, refugiaţii din Ucraina sunt deja cooptaţi la organizarea viitoarelor acţiuni coordonate de asociaţie.