Desprindem, din complexul program  al emancipării poporului român prin cultură, DIMENSIUNEA EDUCATIVĂ ECONOMICĂ – FINANCIARĂ – cu iniţiativele practice de creare a instituţiilor financiare – bancare, cu răspândirea  cunoştinţelor  pertinente  şi accesibile prin conferinţe şi publicaţii, cu educarea atitudinilor şi convingerilor, a voinţei de a munci pentru o viaţă prosperă.

Ce a propus şi a realizat  Asociaţiunea Transilvană  în acest scop?

– Organizarea cursurilor  de alfabetizare.
– Popularizarea  îndemnurilor  adresate familiilor pentru şcolarizarea fetelor şi a băieţilor în conferinţe şi în articole de presă – "Daţi-vă copiii la şcoală, să nu mai fim slugi".  Şcolarizarea fetelor a cunoscut o amploare deosebită (dat fiind prejudecăţile vremii). S-au oferit şi modele: Şcoala Primară de Fete, 1883, întemeiată de Maria Cosma, soţia lui Partenie Cosma, şi ajutată de Visarion Roman, Şcoala Civilă Superioară de Fete, 1886, ctitoria Asociaţiunii Transilvane. S-au creat şcoli de fete în diferite localităţi.
– Difuzarea cunoştinţelor din domeniile agriculturii, pomiculturii, zootehniei, albinăritului prin conferinţe cu exemplificări practice, prin articole  de popularizare accesibile în presă, prin calendarele care ajungeau în ultimul cătun, prin cărţi în colecţia "Biblioteca Poporală a Asociaţiunii".
– Încurajarea oamenilor de la sate să frecventeze bibliotecile, înzestrate cu broşuri şi cărţi  prin bunăvoinţa filantropilor – Partenie Cosma, Vasile Stroescu. Modelul a fost Biblioteca Asociaţiunii din Sibiu.
– Organizarea expoziţiilor  cu exponate ale economiei de casă, încurajându-se, cu premii, realizările deosebite (1881, 1905).
– Organizarea şcolilor ţărăneşti, modelul fiind şcoala ţărănească de la Sighet, organizată de dr. Vasile Ilea, în 1927. Acelaşi doctor, având şi funcţia de primar, a scos o revistă satirică şi de umor "Pupăza", satira şi umorul fiind mijloace eficiente de educaţie. 
S-au organizat asemenea şcoli în toate regiunile ţării. Au fost apreciate de Dimitrie Gusti, întemeietorul sociologiei româneşti.
– Crearea şcolilor de meseriaşi şi îndemnurile repetate adresate familiilor să-şi dea copiii la asemenea şcoli, practicarea meseriilor fiind  perspectiva unui mod prosper de viaţă. Nicolae Cristea, teolog, redactor la "Telegraful Român", bibliotecar la Biblioteca Asociaţiunii din Sibiu, memorandist, la îndemnul lui Andrei Şaguna, a creat Reuniunea sodalilor / meseriaşilor români, 1867, prima din ţară.
– Stimularea oamenilor de a participa la viaţa culturală a comunităţii prin şezători, reuniuni de cântări, societăţi literare, societăţi muzicale, manifestări sportive sub egida Asociaţiei "Şoimii Carpaţilor", înfiinţată, în 1926-1927, de dr. Iuliu Moldovan şi de dr. Iuliu Haţieganu.
– Încurajarea şi convingerea oamenilor  să se asocieze în "reuniuni binefăcătoare" pentru a se întrajutora, în reuniuni  asiguratoare şi de împrumut, un fel de bănci populare, săteşti.     
Sensibil la problemele de viaţă ale ţăranilor, Visarion  Roman (1833-1885) a creat, în Răşinari, în 1867, o Societate de Păstrare şi Împrumut pe care a condus-o până în 1868. A iniţiat, la Sibiu, în 1871, a intrat în activitate, în 1872, o instituţie financiară românească care 
s-a numit  Institutul de Credit şi Economii ALBINA, devenită Banca ALBINA.

Cine este VISARION ROMAN ?

Provenit din familia unui cantor şi învăţător, Visarion Roman s-a născut  în 5 iulie 1833 (zodia Rac), în Dârlos, lângă Mediaş, zona Târnavelor. Clasele primare le-a făcut în satul natal şi în Mediaş, cursurile secundare le-a urmat  la Gimnaziul Greco-Catolic din Sibiu, azi, Liceul "Gheorghe Lazăr". În 1852 s-a înscris la Institutul Teologic – Pedagogic din Sibiu de doi ani, reorganizat de Andrei Şaguna.  După un an de suplinire a Catedrei de Pedagogie la Institutul Teologic, a fost numit învăţător la Răşinari (1855-1857), unde a funcţionat apoi ca notar (1862-1865). Scurt timp (decembrie 1857-iunie 1858) a fost redactor la "Telegraful Român", ctitorit de Andrei Şaguna în 1853.  Aflându-se printre semnatarii Petiţiei de înfiinţare  a unei societăţi de cultură a românilor, devenită Asociaţiunea Transilvană, Visarion Roman a fost numit bibliotecar şi arhivar, în 1861, funcţie deţinută până în 1865.
În timpul acesta, pasionatul publicist  a scos, pe propria cheltuială, în 1860, "Amicul şcoalei", între primele reviste pedagogice româneşti, şi a durat până în 1865 (din lipsa abonaţilor şi a banilor). Cu subtitlul "Scriptură pedagogică pentru învăţători şi toţi bărbaţii de şcoală",  revista oferea învăţătorilor recomandări pentru organizarea programului şcolar, îndrumări metodice pentru predarea disciplinelor,  cunoştinţe despre metodele de predare şi de ascultare, planuri detaliate de lecţii, îndrumări de perfecţionare prin conferinţe învăţătoreşti  (pe unele le-a organizat el), învăţătorul, în concepţia sa fiind "lumina ce se stinge luminând pe alţii".
Se prezentau sfaturi în domeniul educaţiei  în familie, al cultivării femeii. Se popularizau idei ale marilor pedagogi europeni: J.J. Rousseau, J.H. Pestalozzi,  A.W. Diesterweg, F. W. Froebel,  J.F. Herbart ş.a. Învăţătorii erau iniţiaţi cum să se poarte cu elevii, cum să-i stimuleze ori cum să-i pedepsească, cum să ţină evidenţa evoluţiei lor prin foi de observare. Nu lipsea caleidoscopul de cunoştinţe din diferite domenii. Consecvent şcolii, din respect pentru învăţătorime, mereu ignorată şi prost plătită, Visarion Roman a adaptat unele manuale străine şi a elaborat manuale şcolare, preferinţa lui fiind aritmetica: "Aritmetica pentru şcoalele poporale  greco-răsăritene", Sibiu, 1854, 1858, "Aritmetica cu cifre", Sibiu, 1855. A publicat şi "Carte de Lectură românească", Sibiu, 1862, 1865, "Geografia monarhiei austriece" (după o scriere germană), 1855, 1856.     
În perioada 1861-1882 a editat calendarul "Amicul Poporului", tip de publicaţie cu mare impact asupra oamenilor, întrucât le oferea îndrumări pentru practicarea agriculturii şi zootehniei, pentru realizarea economiei de casă, cunoştinţe de psihologie şi pedagogie utile în educaţia părinţilor, copiilor, date despre sărbătorile religioase, despre personalităţi istorice, creaţii literare din diferite zone ale ţării. Erau nelipsite glumele, anecdotele pentru destindere, pentru îndreptarea defectelor  – lenea, minciuna, trufia, avariţia, beţia. Un singur an, 1866,  a editat revista "Progresul" în scopul educaţiei economice a poporului.
Revenim la activitatea economică – financiară a celui evocat. Interesat şi sensibilizat de starea de sărăcie a ţăranilor, Visarion Roman s-a gândit la soluţii  pentru ameliorarea acesteia, pentru ajutorarea ţăranilor, în a atinge un nivel de trai prosper. În acest sens, a făcut o intensă propagandă, în presă,  în favoarea atitudinii şi practicii de asociere, a întemeiat, la Răşinari, în 1867, o Societate de Păstrare şi Împrumut pe care a condus-o până în 1868, a lucrat la o Societate de Asigurări "Transilvania" din Sibiu, unde funcţionau instituţii bancare săseşti şi maghiare la care puţini români aveau acces. Comunitatea săsească  înfiinţase, în 1841, la Sibiu, Casa Generală de Economii / Hermannstadter Allgemeine Sparkasse.  
Visarion Roman, cu experienţa creării şi conducerii   "Societăţii  de Păstrare şi Împrumut" din Răşinari şi a   ocupării unor posturi în instituţii financiare,  a gândit un proiect al unei instituţii de credit românesc, consultându-se cu George Bariţiu, Ioan Raţiu, Ioan Micu Moldovan (toţi membri marcanţi ai Asociaţiunii Transilvane), a redactat statutele supervizate de juristul Iacob Bologa şi, împreună cu un grup de fondatori: Alexandru şi Anton Mocsonyi, Ilie Măcelariu, Iacob Bologa, Ioan Hannia, Paul Dunca, David Urs de Margina – toţi membri cu funcţii importante în Asociaţiunea Transilvană – membri fondatori, membri în Comitetul Central,  preşedinţi, au pus temeliile instituţiei financiare româneşti.
Alexandru Mocsonyi  a obţinut aprobarea oficială de înfiinţare a Institutului de Credit şi Economii ALBINA din Sibiu. A fost gândită nu ca o bancă comercială, ci ca o centrală a reuniunilor de credit în sistem Schulze-Delitzsch, să mijlocească românilor obţinerea unor resurse financiare, să se împroprietărească cu pământ, să-şi construiască gospodării, ateliere meşteşugăreşti, pentru un trai mai bun. Visarion Roman şi-a perfectat cunoştinţele urmând cursuri economice – financiare la Viena.  După subscrierea de 300.000 de florini, în câte 3.000 de acţiuni a câte 100 de florini fiecare, la 14 martie 1872 s-a ţinut Adunarea Generală  de constituire a Institutului, s-a ales Consiliul de Administrare format din Alexandru Mocsonyi, preşedinte, Iacob Bologa, prim-vicepreşedinte, Paul Dunca, vicepreşedinte secund, Ioan Hannia, casier, Visarion Roman,  director executiv şi plin, funcţie pe care a 
ocupat-o în perioada 1872-1885.
Institutul de Credit şi Economii / Banca ALBINA a fost prima instituţie financiară a românilor din Transilvania, înfiinţată în 1871-1872,  primii directori au fost: Visarion Roman (1872-1885) şi Partenie Cosma (1886-1899). Au urmat perioade complicate, unele de criză, a funcţionat până în 1948 când a fost naţionalizată şi apoi desfiinţată. Intenţia sprijinirii ţăranilor de a se asocia în grupările de ajutorare şi împrumut a fost bună numai că, mulţi debitori, sărăciţi, nu şi-au putut plăti ratele, li s-au vândut bunurile şi multe reuniuni au sucombat.
Visarion Roman a insistat, într-o corespondenţă cu George Bariţiu, să se creeze şi în Bucureşti o instituţie de credit Albina. C.A. Rosetti, om politic liberal, cu funcţii importante în guverne, unul dintre fondatorii viitoarei Academii Române, a ţinut cont de propunerile sibianului, dovadă că s-a înfiinţat în 1880 şi apoi a devenit Banca Naţională a României. Recunoscându-i-se  meritele culturale, publicistice şi de economist-finanţist, Visarion Roman a fost ales Membru Corespondent al Societăţii Academice Române, în 1877. În această poziţie onorantă fiind, a propus înfiinţarea unei secţiuni economice a Societăţii Academice Române. Ideea lui a fost reluată abia în 1938, când s-a înfiinţat  Secţia de Studii Economice – Financiare a Academiei Române. Deşi "bancher", a trăit şi a murit sărac, fiindu-i sechestrată locuinţa, a avut 9 copii, banii câştigaţi cu greu îi investea pentru apariţia  propriilor publicaţii.
Cel ce a dus pe culmile performanţei financiare  Banca  ALBINA a fost PARTENIE COSMA (1837-1923), jurist, om politic, om de cultură, mare filantrop. Bihorean de provenienţă, s-a născut la 12 februarie 1837 (zodia Vărsător) la Beiuş. A urmat cursuri de teologie la Facultatea de Teologie din Arad. A făcut studii de drept la Budapesta. A profesat avocatura la Beiuş, în Oradea, la Cancelaria omului de cultură şi filantropului Emanoil Gojdu, la Episcopia Oradea, condusă de episcopul român greco-catolic Iosif Pop Silaghi / Papp Szilaggy (1814-1873). S-a implicat în viaţa politică ca membru şi preşedinte al Partidului Naţional Român, ca  membru al Dietei de la Budapesta, ca senator al primului Parlament al României întregite.  Ca redactor al revistei "Concordia" şi autor de articole s-a implicat în viaţa social-economică a ţării.
Prin căsătoria cu Maria Roman / Cosma , nepoata Mitropolitului Miron Romanul, Partenie Cosma s-a mutat, din 1876, la Sibiu. A condus  Departamentul Juridic al Institutului / Băncii ALBINA, apoi, după decesul lui Visarion Roman, a devenit directorul  executiv şi general  în perioada 1886-1899. În această perioadă Institutul / Banca ALBINA şi-a extins sfera de activitate prin filiale create la Braşov, Lugoj, Orşova, Târgu Mureş, Dumbrăveni, Sighişoara ş.a. O filială la New York, pentru emigranţi români, s-a realizat doar parţial. Filiala din Braşov a fost condusă de Valeriu Bologa (fiul lui Iacob Bologa), apoi de Nicolae Petra Petrescu (1848-1923), membru al Asociaţiunii Transilvane, arhivar şi bibliotecar al Bibliotecii Asociaţiunii, Sibiu, membru al Secţiunii Economice a Asociaţiunii Transilvane. El este şi autorul 
primei monografii dedicate Băncii ALBINA, 1898.  
Recunoscându-i competenţa juridică, înaltul ierarh Andrei Şaguna i-a încredinţat juristului Partenie Cosma conducerea Comisiei însărcinate să întocmească Statutele Organice, 1868, un fel de constituţie după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania până în 1925, contribuind astfel  la fundamentarea vieţii religioase din Transilvania pe temeiuri juridice. În semn de respect, Episcopul Andrei Şaguna i-a oferit, în dar, un inel-sigiliu.
Timp de trei decenii cât a condus Institutul / Banca ALBINA, Partenie Cosma  a conceput şi a realizat o politică economică-financiară de exemplară eficienţă, a făcut din Banca ALBINA o instituţie model, competitivă cu celelalte bănci săseşti şi maghiare, devenind o forţă financiară a Transilvaniei. La iniţiativa inimosului director s-au creat instituţii bancare în alte localităţi: "Ardeleana (Orăştie), "Timişana (Timişoara), "Sebeşana" (Sebeş), "Mureşana (Reghin), "Victoria",  (Arad), "Vulturul" Târnăveni ş.a. În anul 1887 funcţionau 73 de instituţii bancare cu un capital social de 8.871.265 de coroane şi un fond de rezervă de două milioane de coroane. În colaborare cu Cornel Diaconovici, astrist de frunte, coordonator al "Enciclopediei Române", apărută în trei volume, 1898, 1900, 1904, prima din Europa şi din SE Europei, s-a finalizat federalizarea băncilor prin crearea Asociaţiei "Solidaritatea", în anul 1907, pe care a prezidat-o Partenie Cosma. Tot sub îndrumarea lui Partenie Cosma s-au înfiinţat şi au funcţionat Banca Generală de Asigurări, 1911, Casa de Împrumut şi Amanet "Muntele de Pietate". Lucrarea lui Mihai Drecin "Banca Albina din Sibiu", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, oferă detalii istorice şi economice-financiare bine documentate. Potrivit concepţiei lui Partenie Cosma, creditul este arma de luptă pentru prosperitatea economică şi culturală a comunităţii. Prin credite ieftine şi de lungă durată ţăranii şi-au cumpărat pământ, şi-au construit gospodării prospere, fapt ce a atras ostilităţile autorităţilor austro-ungare ale timpului.
Un indicator al eficienţei politicii financiare – bancare îl constituie şi excepţionala operă filantropică, caritabilă a Institutului / Băncii ALBINA, reprezentată în mod special de Partenie Cosma. Amintim principalele realizări.
– A organizat strângerea fondurilor şi a susţinut personal construirea Catedralei Mitropolitane din Sibiu, dorită de Andrei Şaguna, realizată şi finalizată, în perioada 1902-1906, de Mitropolitul Ioan Meţianu (1898-1916). Institutul ALBINA a oferit 10.000 de coroane, personal, Partenie Cosma a oferit 1.000 de coroane. Boierul Vasile Stroescu, prietenul său, a contribuit cu sume importante. Numele celor doi binefăcători se află pe placa fondatorilor din incinta Catedralei.
– S-au oferit subvenţii pentru construirea noului local al Institutului Teologic – Pedagogic  din Sibiu, pentru construiri şi renovări de biserici.
– S-au iniţiat şi s-au supravegheat colectele pentru construirea şcolilor confesionale şi civile, a internatelor lor. S-au construit, cu ajutorul ALBINEI, şcoli poporale în Sibiu, Mediaş, Braşov, Oradea, Lugoj, Caransebeş etc.
– S-au coordonat colectele şi s-au oferit însemnate sume de bani pentru construirea Şcolii Civile Superioare de Fete, Sibiu, inaugurată în 1886, a Muzeului Asociaţiunii / Casei Naţionale, Sibiu, inaugurat în 1905,  ambele ctitorii – reper ale Asociaţiunii Transilvane.
– În 1895 s-a înfiinţat "Masa studenţilor" şi a rezistat trei decenii, prima cantină din Transilvania. Anual, sute de tineri, elevi şi studenţi merituoşi şi de condiţie modestă, au beneficiat de prânzul gratuit şi de o frumoasă educaţie din partea Doamnei Maria Cosma şi a fiicelor sate: Lucia, Hortensia şi Minerva. S-au acordat burse tinerilor merituoşi, viitori intelectuali şi mari oameni de cultură, între care s-au aflat: Octavian Goga, Ioan Lupaş, Andrei Oţetea, D.D.Roşca ş.a.
– Au fost finanţate societăţi culturale din ţară – "Fondul de Teatru Român",   "Societatea Academică" din Cluj, din străinătate – "Petru Maior" din Budapesta, "România Jună" din Viena, "Carmen Sylva" din Graz, "România" din München ş.a.
– Au fost susţinute financiar reuniuni de femei, reuniuni agricole, asociaţii de ucenici. Au beneficiat de sprijin financiar societatea "Crucea Roşie", "Reuniunea moaşelor" din Sibiu, Spitalul civil "Francisc Iosif". Au fost întreţinute orfelinate, aziluri, colonii de copii. Săraci, văduve, răniţi de război şi familiile lor au beneficiat de ajutoare materiale. Presa timpului, în special "Telegraful Român", "Transilvania", "Foaia Poporului", "Observator" ş.a. au consemnat asemenea acte filantropice. Statisticile arată că oficial Institutul ALBINA a cheltuit în scop caritabil, în perioada 1872-1918, circa 800.000 de coroane. Numeroase cheltuieli filantropice şi caritabile s-au făcut "din pierderi", în afara înregistrărilor din procesele-verbale, din veniturile proprii ale lui Partenie Cosma.
– Prietenul său, boierul basarabean Vasile Stroescu (1845-1926), i-a încredinţat lui Partenie Cosma dreptul de a administra şi distribui donaţiile făcute pentru construirea bisericilor, şcolilor, pentru cheltuielile culturale ale ASTREI. Presa timpului a consemnat aceste acte filantropice.
– Ca membru marcant în conducerea ASTREI, Partenie Cosma a sprijinit financiar instituţiile şi activităţile ei culturale, reuniunile de cântări, festivalurile, serbările, expoziţiile economiei de casă (1881, 1906), publicaţiile.
– A susţinut cheltuielile pentru ridicarea busturilor  lui Visarion Roman, întemeietorul Institutului de Credit şi Economii ALBINA, şi cel al eroului de la Binţinţi, aviatorul Aurel Vlaicu care s-a prăbuşit cu avionul său, la Băneşti, lângă Câmpina, în dorinţa de a ajunge la Adunarea Generală a ASTREI de la Orăştie, 1913. A primit post-mortem, în 1948,  titlul de Membru de Onoare al Academiei Române.
– Prin Fondul cultural "Partenie Cosma", din 1910, s-au acordat burse şi ajutoare, s-au susţinut cheltuielile de formare şi perfecţionare  a personalului bancar. Cu acelaşi sprijin financiar  s-au publicat cărţi de specialitate, s-a editat "Revista Economică", începând cu anul 1899, redactată de Cornel Diaconovici.
– Banca ALBINA şi băncile săseşti au susţinut financiar construcţiile de modernizare a Sibiului, construirea căilor ferate Sibiu – Turnu Roşu, Sibiu – Vinţu de Jos, Apeductul.
Institutul de Credit şi Economii / Banca ALBINA  a fost un model exemplar de filantropie culturală şi de caritate.

FIE-I  EXEMPLUL URMAT !

Respectata Bancă ALBINA  a fost condusă cu competenţă, după 1916, de Iosif Lisai, Ilie Beu (membru ASTRA), Ion Vătăşeanu, Constantin Pop, Constantin Cioran ş.a. În 1948  s-a desfiinţat. Încercarea de a reînfiinţa Banca ALBINA, în anii 1992-1993, a eşuat.
Evocăm Institutul de Credit şi Economii  / Banca ALBINA la 150 de ani de la înfiinţare, în contextul împlinirii a 160 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane, pentru propriile performanţe ca primă instituţie financiară românească din Transilvania, şi pentru considerentul că este una dintre CTITORIILE Asociaţiunii Transilvane.
De ce? Întemeietorul ei a fost  Visarion Roman, învăţător, publicist, membru fondator al Asociaţiunii Transilvane, primul arhivar şi bibliotecar al Bibliotecii Asociaţiunii din Sibiu.  Visarion Roman s-a consultat  pentru realizarea Statutelor cu membri marcanţi ai Asociaţiunii: George Bariţiu (primul secretar, preşedinte ASTRA, 1888-1893, fondator şi redactor al revistei Transilvania, 1868-1889, fondator şi preşedinte al Academiei Române,1893), Ioan Raţiu (semnatar al Petiţiei), Ion Micu Moldovan (preşedinte,1893-1901). Le-a supervizat Iacob Bologa (vicepreşedinte, preşedinte,1875-1877). Fondatorii au fost membri ai Asociaţiunii Transilvane: Alexandru Mocsonyi (preşedinte, 1901-1904), Iacob Bologa, Petre Dunca, Ioan Hannia, Visarion Roman. Aceiaşi au constituit primul Consiliu de Administraţie. O altă etapă, aceea a dezvoltării şi a performanţelor bancar-financiare şi filantropice ale instituţiei emblemă pentru Transilvania, ALBINA a fost reprezentată de Partenie Cosma, director în perioada 1886-1899, membru marcant al Asociaţiunii Transilvane. Între înalţi funcţionari s-au aflat şi Cornel Diaconovici, autorul Enciclopediei Române / a ASTREI, Nicolae Petra Petrescu, arhivar şi Bibliotecar  la Biblioteca Asociaţiunii, Ilie Beu  (membru în conducerea ASTREI şi în Secţiunea Medicală). Între primele monografii ale Institutului de Credit şi Economii Albina se află cele realizate de membri marcanţi ASTRA: Nicolae Petra Petrescu, "Monografia Albinei", 1897, Ioan Lupaş, un text – manuscris despre Banca Albina.     

Prof. univ.dr. Elena MACAVEI