E 15 ianuarie, carevasăzică iar au avut culturnicii din zilele noastre revelația redescoperirii valorilor autohtone. Firește, nu generalizăm, nu înseamnă că tot ceea ce se întâmplă în această zi de sărbătoare stă sub semnul ipocriziei și diletantismului, însă nu poți să nu fii deranjat de gălăgioșii care își lipesc pe frunte falsa etichetă a promotorilor culturii naționale. S-a nimerit să stau, zilele trecute, vreo două ceasuri, în preajma radioului, ascultând ceea ce difuza România Cultural, program al postului public de radio. În doar 120 de minute am descoperit și redescoperit o mulțime de lucruri interesante din istorie și literatură, prezentate într-o formulă captivantă. Pe seară, am mers la un supermarket unde, din difuzoarele montate pe tavan se revărsau pălăvrăgelile unor limitați ce umpleau golul din grila unui post de radio comercial. Am avut sentimentul că asist la dialogul de birt al unor inși, sărăcuți la minte și vocabular. 

Adevărul e, ne place sau nu, că astfel de taifasuri se bucură de o audiență mult mai mare decât emisiunile ce-ți mobilează odăile culturii generale, iar asta spune totul despre ceea ce vor să știe, să simtă și să fie mulți dintre români. Din păcate, prea mulți.

Am spus-o și în anii trecuți, dragul de cultura națională îi ține pe unii nici mai mult nici mai puțin decât douăzeci și patru de ore, motiv pentru care spectacolul cârnățarilor deghizați în susținători ai artelor e unul dramatic. 

Eminescu, Brâncuși, Enescu sau Grigorescu sunt scoși, în 15 ianuarie, dintr-un cufăr, altminteri dat uitării, și purtați în piața publică pe umerii celor ce vor să bifeze o ieșire în prim-plan, o consemnare în analele acțiunilor protocolare. Ce fac ei după acest moment? Revin la cotidienele preocupări ce nu au nimic de-a face cu spiritualitatea românească. Observația e valabilă și pentru posturile de televiziune, care se comportă schizoid, prezentând pentru o singură zi o mulțime de materiale despre acțiuni culturale, revenind apoi, brusc, la violuri, furturi, scandaluri cu miros pestilențial și ciorovăieli politice, uitând cu totul de ceea ce au promovat în 15 ianuarie.  

Dar poate cel mai mare dispreț manifestat față de valorile naționale este schingiuirea limbii române, călăii ei din televiziuni și alte instituții slobozitoare de mesaje publice confirmând starea jalnică în care se află societatea românească. 

Nu e greșit să avem o Zi a Culturii Naționale, e dureros că înainte și după această dată spațiul românesc e invadat de zumzetul inculturii, zgomot pe ritmurile căruia mințile golașe ale multora bâțâie cu mare satisfacție.